Toate administrațiile postdecembriste care s-au perindat la conducerea orașului au promis că vor schimba fața orașului și destinul lugojenilor, dar nu au specificat în ce sens, și iată unde am ajuns. Urmează o nouă administrație, care a venit deja cu noi promisiuni. O să vedem peste patru ani unde vor duce și acestea.
Acum, în Lugoj, la tot pasul dai de farmacii, jocuri de noroc, magazine second-hand și o lume care se zbate într-o mișcare browniană. La toate acestea se mai adaugă un centru liliputan prin care un ventilator de la un fast-food împrăștie miros de șaorma. Oraș de provincie, mic și prăfuit, așa a ajuns leagănul copilăriei mele.
Primari de diferite coloraturi politice au acționat haotic, în virtutea capitalismului de cumetrie și al interesului personal, sub deviza: „După noi, potopul!” Desigur, întotdeauna de vină a fost „greaua moștenire”, scuză care începe să fie invocată deja și de viitorul ales.
Centrul orașului, mult prea mic pentru ceea ce înseamnă cu adevărat un centru municipal, este un exemplu grăitor al lipsei de viziune urbanistică și voință politică. Administrația aleasă, dar neinstalată încă, declară că nu este mulțumită de felul în care arată și dorește ca următorul tronson al zonei pietonale să fie diferit. Nu prea văd cu ce ne-ar putea surprinde dumnealor modernizând potecuța aceea care duce spre gară. Drumul de acces nu va putea fi ocupat cu grădini suspendate și fântâni arteziene, decât dacă aprovizionarea magazinelor din zonă s-ar face cu drona.
Dar criticile și nemulțumirile nu sunt suficiente pentru a schimba cu adevărat fața orașului. Până acum, soluțiile propuse par mai degrabă estetice decât structurale. Vopsirea fațadelor și „jocurile de imagini” nu vor schimba în mod real situația. Lărgirea spațiului central s-ar putea obține prin demolarea fostei băi comunale și a Casei de Cultură a Sindicatelor, o relicvă comunistă a cărei utilitate actuală este discutabilă. Pe locul lor s-ar putea construi un centru modern, pe malul Timișului, spre Liceul Coriolan Brediceanu, soluție care ar putea aduce un plus de valoare peisajului urban.
Planurile urbanistice sunt inconsistente și lipsite de coerență. Cel mai recent exemplu este pasajul de pe strada Banatului, peste calea ferată de mare viteză, care pare mai degrabă un proiect destinat să îngroape casele din jur decât să modernizeze zona. Propunerea de a construi un pasaj subteran ar fi o soluție mai inteligentă, permițând menținerea luminii naturale pe stradă și evitarea unei atmosfere de „oraș subteran”.
În esență, Lugojul, etichetat ca “un sat cu blocuri”, suferă din cauza lipsei unui plan urbanistic bine gândit și funcțional. Schimbările de fațadă și retorica politică nu vor aduce o schimbare reală. Este nevoie de o viziune clară, pe termen lung, care să transforme orașul într-un spațiu atractiv, modern și funcțional, atât pentru locuitori, cât și pentru turiști.
