Marmura de Rușchița este o piatră naturală prețioasă cu nuanțe diverse, de la alb la gri, roz, roz-gălbui și roșiatic, și se extrage din carierele din zona localității Rușchița, situată la aproximativ 10 km nord-vest de comuna Rusca Montană, județul Caraș-Severin. Această marmură este recunoscută în întreaga lume pentru calitățile sale remarcabile, fiind comparată chiar cu celebra marmură de Carrara.
Pornind pe Valea Ruscăi în sus, după 20 km de la Voislova se ajunge la Ruschița, locul marmurei din Banat. Cărările ce urcă șerpuind spre culmile munților sunt când line și odihnitoare, când îndărătnice și pieptișe drumețului, invitându-l să descopere fără grabă întreaga măreție a împrejurimilor.
Un arhitect al Turnului Eiffel, proprietarul carierei
Istoria marmurei de Rușchița este strâns legată de Johann Biebel, un renumit inginer constructor din Banat, care a început exploatarea zăcământului în 1883 și a devenit primul proprietar al carierei, supranumită „a magyar Carrara”. În scurt timp, producția carierei Rușchița a crescut semnificativ, ajungând la 700 de tone pe lună, cu peste 300-350 de muncitori activi aici la un moment dat. După moartea sa, fiul său, János, care a fost unul dintre arhitecții Turnului Eiffel, a continuat exploatarea, iar în 1912 marmura de Rușchița ajunsese să fie exportată în 12 țări.
În perioada imperiului, palate și vile din Viena și Budapesta au fost decorate cu plăci și ornamente realizate din marmură de Ruschița. Un interes mare a avut pentru marmura de Ruschița împărăteasa și regina Elisabeta a Austro-Ungariei, multe statui ale sale fiind executate din marmură albă de Ruschița. Se poate vedea și astăzi în Viena, Salzburg, Budapesta, Szeged, Băile Herculane și Caransebeș.
Și astăzi, marmura de Rușchița este foarte căutată, fiind utilizată pentru diverse proiecte de construcție și amenajare interioară și exterioară. Printre cele mai recente proiecte care au beneficiat de marmura de Rușchița se numără extinderea Aeroportului Henri Coandă din București, unde s-a utilizat marmura albă, precum și renovarea sediului Muzeului Național de Artă din București, unde s-au folosit plăci din marmura roz-gălbui.
În plus, marmura de Rușchița este adesea aleasă pentru realizarea monumentelor funerare deosebite, datorită durabilității sale și a aspectului estetic deosebit. Se spune chiar că la începutul anilor ’70, celebrul Dom din Milano a fost reconstruit cu marmură provenită de aici și că la fel de celebrul vultur din Birou Oval, de la Casa Albă, unul dintre simbolurile americanilor, a fost sculptat în marmură de Ruşchiţa.
Totodată, industria de prelucrare a marmurei de Rușchița a dus la dezvoltarea unei comunități locale puternice, care se bazează în mare parte pe această activitate economică. Specialiștii spun că aici ar exista o rezervă imensă de aproape două milioane de metri cubi de marmură.
