În 28 octombrie 1805 se năștea, la Lugoj, Johann Nepomuk Preyer, omul care avea să devină unul dintre cei mai importanți primari ai Timișoarei. Sub conducerea sa, orașul a fost iluminat cu gaz, sistemul de alimentare cu apă a fost refăcut, iar Timișoara a primit vizita împăratului Franz Josef.
În cei 14 ani de mandat (1844–1858), Preyer a transformat radical orașul, punând bazele Timișoarei moderne. A introdus iluminatul stradal cu gaz lampant, a reconstruit rețeaua de apă după asediul din 1849, a înființat birourile de poștă și telegraf, a lansat prima monografie a orașului și a susținut dezvoltarea culturală și educațională a Banatului.
Printre realizările sale se numără inaugurarea, în 1857, a iluminatului public cu gaz, inițierea construcției Palatului Dicasterial și deschiderea liniilor feroviare Timișoara–Seghedin și Timișoara–Iasenovo. Tot în timpul mandatului său, Timișoara a fost vizitată de împăratul Franz Josef, care a pus piatra de temelie a Monumentului Fidelității, în 1852.
Figura lui Preyer s-a remarcat și în contextul Revoluției de la 1848, când Timișoara a fost asediată de trupele maghiare. După 107 zile de lupte, cetatea a fost eliberată, iar primarul a condus refacerea rapidă a orașului.
Johann Nepomuk Preyer a fost și autorul primei „Monografii a orașului liber crăiesc Timișoara”, publicată în 1853, lucrare care descrie structura administrativă, populația și organizarea urbană a orașului. A scris, de asemenea, poezii, piese de teatru și articole în presa vremii.
După încheierea mandatului, în 1858, Preyer a fost înlăturat din funcție și s-a retras temporar în Austria. Revenit la Timișoara, a fost numit judecător la Curtea Imperială, iar ulterior vicepreședinte de tribunal. S-a stins din viață în 1888, la vârsta de 83 de ani.
Astăzi, o stradă din Timișoara, lungă de 565 de metri, poartă numele celui care a pus bazele modernizării orașului.
