Pe 17 martie, în satele din Banat, o veche tradiție readuce în prim-plan „Ziua Șarpelui”, moment de hotar în care natura se trezește, iar credințele străvechi despre protecția casei și a norocului sunt respectate cu strictețe, conform: https://renasterea.ro/
Reprezentanții Muzeului Național al Banatului au reamintit semnificația acestei zile, păstrată în memoria colectivă a spațiului rural arhaic. Tradiția spune că, odată cu această dată, Sfântul Alexie „dezleagă pământul”, iar șerpii ies din ascunzători, chemați de căldura primăverii.
În credința populară, fiecare gospodărie are propriul „șarpe de casă”, considerat protector al familiei și al bunăstării. Acesta nu se arată oricui și este asociat cu liniștea și echilibrul din locuință. Plecarea lui ar simboliza pierderea norocului.
Pentru a ține la distanță răul, oamenii respectă mai multe ritualuri: nu dau nimic din casă, mătură pragul și înconjoară gospodăria, iar sunetul metalului lovit este folosit ca o formă de protecție. Pragul devine astfel un simbol al graniței între siguranță și necunoscut.
Simbolistica șarpelui apare și în vestigii istorice din zonă, precum cele de la Tibiscum, unde imaginea sa este asociată cu protecția și trecerea între lumi, încă din vremuri antice.
În realitate, șarpele de casă este adesea identificat cu specia neveninoasă Natrix natrix, recunoscută după petele galbene de pe cap și comportamentul discret.
Între mit și realitate, Ziua Șarpelui rămâne o expresie a legăturii profunde dintre om, natură și credințele transmise din generație în generație, păstrând vie o lume în care simbolurile încă au putere.
