Buziașul nu este doar o stațiune balneară, ci o istorie vie care refuză să apună. Dincolo de parcul cu colonade și apele minerale, orașul ascunde colțuri de trecut salvate prin încăpățânarea și munca unor oameni ai locului. Pe Strada Florilor nr. 3, în proximitatea Restaurantului Belvedere, s-a deschis recent The XBar — un local care nu este doar un simplu spațiu de petrecere a timpului liber, ci rezultatul unui efort de aproape un deceniu de restaurare și pasiune.
O simplă cronică locală scoate uneori la iveală povești uimitoare. Într-un interviu acordat pentru VOXRadar, proprietarul localului, domnul Moldovan Ioan-Mihai – „buzieșean născut și crescut din moși-strămoși” – a dezvăluit parcursul anevoios, dar spectaculos, din spatele acestui proiect inaugurat în primăvara anului 2025. Clădirea a fost achiziționată de Moldovan Ioan-Mihai, împreună cu fratele său, Moldovan Cristian, cu care acesta este și partener.
O istorie de un deceniu
Drumul până la deschiderea porților The XBar a fost o cursă de lungă durată, începută în urmă cu zece ani.
„Locația a intrat în proprietatea mea în urma unei licitații din 2016 organizată de către SIF Transilvania. A urmat un proces în care am gândit cum să arate locația”, își amintește Moldovan Ioan-Mihai.
Fiind vorba despre o zonă încărcată de istorie, transformarea clădirii a cerut răbdare și respect față de trecut. Obținerea avizelor din partea comisiei de monumente istorice și a diferitelor aprobări necesare a fost un proces birocratic complex, care a durat nu mai puțin de 16 luni. Abia în perioada 2021-2022 au început lucrările propriu-zise, finanțate exclusiv din fonduri proprii.
După trei ani de șantier, în aprilie 2025, The XBar își primea primii oaspeți.
Peste 50% din muncă, realizată cu propriile mâini
Ceea ce conferă o valoare deosebită acestui spațiu este amprenta personală a proprietarului. Într-o epocă în care majoritatea afacerilor se deschid la cheie, cu echipe de designeri și constructori, Moldovan a ales calea cea mai grea, aceea de a clădi cu propriile mâini.
„Majoritatea muncii am făcut-o eu, cu mâinile mele. Lucrările care au necesitat profesioniști au fost executate de dânșii. Peste 50% este făcut de mine. Cărămida de pe terasă provine din dărămături”, povestește antreprenorul.
Demararea lucrărilor, cărămidă provenită din dărâmături
Fiecare detaliu poartă o poveste a recuperării. Atmosfera de bar și cocktail-uri este completată de un decor interior pur vintage. Mobilierul, parțial recondiționat, a fost adus special din Italia și datează din anii ’70. La întregul decor a participat și doamna Iasmina, căreia îi aparține „designul, ideile principale și o mare parte din munca de restaurare a mobilierului”, după cum precizează Moldovan. Totodată, toate tablourile din bar sunt picate de dânsa, pe pânză cu ulei.
Piesa de rezistență a decorului este o mașină americană Buick din 1970, care completează perfect masa de biliard din aceeași epocă (anii ’60-’70).
Totul a fost gândit în ton cu spiritul orașului:
„Am vrut să fac model vintage să fie în ton cu orașul. Buziașul vorbește despre istorie.”
Gara mică, mocănița și transformarea zonei
Pentru bătrânii orașului, locul pe care se află astăzi The XBar trezește amintiri nostalgice. În perioada de glorie a stațiunii, aici funcționa „gara mică”. O mocăniță aducea turiștii sosiți în gara mare direct în inima stațiunii, care pe vremuri era formată din vile cochete amplasate pe centru. Clădirea în care funcționează barul astăzi nu este alta decât fosta casă de bilete a acelei mocănițe.
Transformarea istorică nu se oprește însă aici. Chiar lângă bar se află Crama Agape, un loc unde se îmbuteliează și se servesc vinuri renumite din Dealul Silagiului. Spațiul cramei are și el o istorie industrială. Inițial a fost atelier mecanic pentru locomotive, devenind ulterior remiză PSI (pompieri). Întregul complex a fost renovat tot de Moldovan Ioan-Mihai, păstrând vie memoria utilitară a Buziașului de altădată.
Un refugiu pentru comunitate și turiști, în ciuda vremurilor economice
Astăzi, The XBar a devenit un punct de atracție atât pentru localnici și turiștii din stațiune, cât și pentru vizitatorii veniți special din exteriorul orașului. Spațiul găzduiește petreceri, evenimente private și chiar cununii, oferind un cadru intim și diferit de tiparele clasice.
Deși contextul economic general își pune amprenta pe consum — proprietarul admițând că „se simt măsurile de austeritate și la nivelul acestui local” —, spiritul locului rămâne neclintit. Este dovada vie că atunci când pui pasiune, respect pentru istorie și muncă fizică, rezultatul transcende simplul comerț, devenind o pagină din povestea frumoasă a Timișului.
Din vechea gară a mocăniței, la un colț de poveste vintage. Cum a readus la viață un buzieșean o bucată din istoria stațiunii
