Recent, am petrecut câteva zile minunate pe malul Dunării, în comuna Coronini, alături de un grup de prieteni. Am venit pentru frumusețea locurilor, pentru liniștea Dunării și pentru bucuria de a fi împreună, dar am plecat de acolo cu o amintire pe care, cu siguranță, o vom purta mult timp în suflet.
Cum era și firesc, am vizitat și Cetatea Ladislau, unul dintre locurile care impresionează atât prin istoria pe care o poartă, cât și prin peisajul spectaculos în care este așezată. Lucrările realizate aici ne-au impresionat în mod deosebit. Este o dovadă că, atunci când există implicare, viziune și dorință, locurile încărcate de istorie pot fi readuse în atenția oamenilor și pot deveni adevărate puncte de atracție pentru cei care ajung în această parte minunată a Banatului. Pentru acest lucru, dorim să adresăm laude și mulțumiri autorităților locale care au făcut posibilă realizarea acestui proiect.
Dar, la plecare, un cu totul altfel de „detaliu” avea să ne rămână în inimă. În calea noastră au apărut trei cățluși, însoțiți de mamele lor. Erau acolo, în apropierea cetății, fără să ceară nimic altceva decât puțină atenție și, poate, ceva de mâncare. I-am hrănit cu ce aveam la noi și, înainte de a pleca, le-am promis că vom reveni a doua zi cu hrană și apă. Și am revenit. Zi după zi, am repetat gestul. Nu era mult, dar pentru ei însemna enorm. Ne întâmpinau de fiecare dată cu acea bucurie sinceră pe care numai animalele o pot oferi, fără să pună întrebări și fără să aștepte nimic în schimb. A venit însă și ziua în care a trebuit să plecăm acasă. Ne-am despărțit cu inima strânsă de micii noștri prieteni necuvântători. Ne întrebam ce se va întâmpla cu ei după plecarea noastră. Cine le va mai duce apă? Cine le va mai aduce ceva de mâncare? Cine se va opri din drumul său pentru a le întinde o mână de ajutor?
La două zile după despărțire, însă, gazda noastră din Coronini, doamna Alina, ne-a trimis câteva fotografii. Și atunci ni s-au umplut ochii de bucurie. În fotografii, Ionuț, nepotul doamnei Alina, venit din Italia pentru a-și petrece vacanța, era la Cetatea Ladislau, înconjurat de blănoșii noștri, hrănindu-i. Nu vă puteți imagina câtă bucurie ne-au putut aduce acele imagini!
Într-o lume în care, uneori, pare că oamenii au uitat să se mai oprească pentru cei aflați în nevoie, gestul lui Ionuț ne-a demonstrat încă o dată că omenia nu ține de distanță, vârstă sau avere. Ține de suflet.
Pentru noi, acei trei cățluși nu au fost doar niște animale întâlnite întâmplător într-o excursie. Au devenit, în doar câteva zile, niște mici prieteni de care ne-am atașat.
De aceea, îi mulțumim din suflet doamnei Alina și lui Ionuț pentru acest gest simplu, dar atât de frumos și plin de umanitate. Și mai avem o speranță. Poate că exemplul lor va fi urmat și de alți oameni din Coronini. Poate că, atunci când vor trece pe lângă Cetatea Ladislau, se vor opri pentru câteva clipe și vor pune un bol cu apă sau o mână de hrană pentru aceste suflete care nu au voce să ceară ajutor. Pentru că, uneori, un gest mic de la noi înseamnă o lume întreagă pentru un suflet care depinde de bunătatea noastră.
Iar noi am plecat din Coronini cu Dunărea în suflet, cu frumusețea cetății în amintire și, mai ales, cu speranța că cei trei blănoși sunt bine.
Mulțumim, doamna Alina! Mulțumim, Ionuț!
