În spatele discursurilor încrâncenate de la tribuna Parlamentului sau al promisiunilor fanteziste din campaniile electorale, o mână de politicieni români ascund (sau expun) o cu totul altă latură, cea artistică.
De la scriitori premiați și traduși pe trei continente, până la rockeri de ocazie, dirijori de gospel, artiști cu cont de Spotify sau chiar deținători de premii Grammy, scena politică din România a demonstrat adesea că are un background cultural… surprinzător. Dacă pentru unii arta a fost prima dragoste, abandonată temporar pentru o leafă sigură la stat, pentru alții, notorietatea din showbiz a funcționat ca o rampă de lansare directă către urnele de vot. Că doar publicul tot public rămâne, fie că aplaudă un solo de chitară, fie că votează o ordonanță de urgență.
Duelul muzical de la Timișoara, Gospel vs. Spotify
Poate cea mai fascinantă dispută cultural-politică din administrația locală se consumă la Timișoara, unde actualul și fostul primar împart nu doar viziuni administrative diametral opuse, ci și pasiuni muzicale din galaxii diferite.
Dominic Fritz, actualul edil, și-a clădit o parte din conexiunea cu electoratul prin armonie și credință muzicală. În 2012, el a fondat „Timișoara Gospel Project”, o asociație unde a activat ca dirijor, reușind să strângă fonduri pentru îngrijirea paliativă și să pună pe picioare momente memorabile. În aprilie 2019, la Timotion, Fritz a pus peste 1.000 de oameni să cânte pe trei voci piesa „Lean on Me”. Un exercițiu excelent de disciplină, util mai târziu în ședințele de Consiliu Local.
De cealaltă parte, Nicolae Robu, fostul primar, a abordat o strategie mult mai… individualistă. Cunoscut pentru pasiunea sa intensă pentru chitară (pe care nu s-a sfiit să o expună chiar pe străzile orașului), fostul rector s-a distanțat în ultimii ani de eșalonul politic pentru a se concentra pe „lupta pentru adevăr” și, evident, pe creația artistică.
Intrat în politică în 2008 (în PNL), după o carieră academică solidă ca profesor universitar și rector, Robu s-a distanțat în ultimii ani de actualii lideri politici, concentrându-se pe „lupta pentru adevăr și onoare”, dar și pe creația artistică. RRezultatul? Robu a reușit o performanță rară pentru un politician român. A fost acceptat pe platforma Spotify, unde fanii (sau alegătorii) îl pot asculta cu un single și un album complet de zece piese. Rămâne de văzut dacă algoritmii Spotify sunt mai indulgenți decât electoratul timișorean.
De la Eurovision, la cântări bisericești și administrative
Rămânem tot în Banat, unde Alin Nica (fost președinte al Consiliului Județean Timiș și primar de cursă lungă la Dudeștii Noi) ascunde în CV un secret pop. În 2009, pe când era numit „cel mai tânăr primar din România”, Nica a ajuns în finala selecției naționale a concursului Eurovision cu piesa „Don’t Leave”, compusă alături de George Hora.
Trecerea anilor (și a mandatelor) schimbă însă genurile muzicale. În 2023, de Ziua Județului Timiș, Nica a fost invitat pe scenă de Ansamblul Profesionist Banatul. Vizibil stânjenit, politicianul a recunoscut că pop-ul de la Eurovision e istorie și că, mai nou, cântă mai mult muzică… bisericească. Cu toate acestea, după câteva rugăminți din partea publicului, Nica a lăsat pop-ul pentru folclor și a interpretat două piese populare, mărturisind:
„Am emoții mai mari ca la Eurovision”, a afirmat acesta.
După ce inițial s-a împotrivit, Alin Nica a cântat nu una, ci două melodii populare: doina „Săracă copilărie” a regretatului Achim Nica și „Când era ca să-mi petrec” a lui Ionuț Fulea. Probabil pentru că în folclor, spre deosebire de politică, dacă ești fals, se prinde toată lumea.
Liderii maghiari și armeni, literatura care trece granițele
În eșalonul scriitorilor din politică, doi lideri se remarcă prin volume publicate și recunoaștere academică, Kelemen Hunor și Varujan Vosganian.
Kelemen Hunor, președintele UDMR, și-a început cariera profesională strict în zona culturală și media. Absolvent de limba și literatura maghiară la Universitatea „Babeș-Bolyai”, el a cofondat revista Jelenlét, a colaborat cu publicația Korunk și a realizat emisiuni culturale la Radio Cluj (1990-1997). Debutul său literar din 1995 cu volumul de poezii Mínuszévek i-a adus Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România. Ulterior, a mai semnat un roman (A madárijesztők halála) și un alt volum de versuri (A szigetlakó). Acest background l-a propulsat în 1997 ca secretar de stat în Ministerul Culturii, minister pe care avea să îl conducă ulterior ca ministru în decembrie 2009, în guvernul Emil Boc.
Varujan Vosganian (reprezentant ALDE / PNL) reprezintă un caz special. Este unul dintre puținii politicieni români a căror recunoaștere internațională ca scriitor a depășit-o pe cea de fost ministru. Romanele sale au fost traduse în zeci de limbi, Vosganian împărțindu-și în prezent activitatea între conferințele politice și lansările de carte, rămânând o voce respectată în mediul literar mondial.
De la acorduri de chitară la eșalonul administrativ
Muzica folk și rock a lăsat, de asemenea, urme adânci în CV-urile unor politicieni cunoscuți. Robert Turcescu, jurnalist de carieră și fost candidat la Primăria București în 2016, a simțit nevoia să își exprime trăirile și prin corzi de chitară. Acesta a înființat trupa „Casa Presei”, alături de alți ziariști și muzicieni. Formația a mers atât de departe încât a concurat în Finala Eurovision România 2013 cu piesa „Un refren”. Din păcate pentru ei, publicul nu i-a votat masiv, dar măcar au testat campania electorală pe bază de ritm.
Tot în zona administrației județene, dar cu un succes mult mai răsunător, muzica a bătut politica de partid în Sălaj. Cunoscutul interpret de muzică populară Dinu Iancu Sălăjanu a demonstrat că dacă știi cum să atingi coarda sensibilă a electoratului prin doine și cântece de petrecere, poți câștiga lejer președinția Consiliului Județean. De atunci, probabil, ședințele de consiliu au un ritm mult mai alert.
De la premiul Grammy și umorul din showbiz, direct în Parlament
Cele mai radicale și spectaculoase tranziții spre politică le-au avut, fără îndoială, Damian Drăghici și Mugur Mihăescu – doi artiști cu o notorietate uriașă, care au decis că entertainment-ul din industrie nu e destul de intens comparativ cu cel din Parlament.
Damian Drăghici este, din punct de vedere muzical, cel mai galonat politician român. Geniu al naiului, cu o bursă integrală la prestigiosul Berklee College of Music din Boston și 20 de albume înregistrate, Drăghici a bifat o performanță unică. A fost invitat pe albumul Silver Solstice al formației Paul Winter Consort, material care a câștigat un premiu Grammy în 2006. Câțiva ani mai târziu, în 2012, artistul a schimbat scenele internaționale cu fotoliul de senator în Parlamentul României, demonstrând că poți trece de la jazz și folclor la legiferare fără să pierzi ritmul.
La polul opus ca stil, dar egal ca notorietate, se află Mugur Mihăescu, faimosul „Garcea” sau „Leana” din grupul umoristic Vacanța Mare. Intrat în politica activă în tabăra AUR, Mihăescu folosește astăzi direct notorietatea și personajele din trecutul său din showbiz ca vehicul pentru mesaje politice dure, ironice sau populiste. Până la urmă, tranziția de la scheciurile televizate la discursurile politice din România a fost mereu un pas extrem de mic.
Data viitoare când ascultați un politician promițând autostrăzi sau pensii mărite, acordați-i o șansă. S-ar putea ca vocea lui să sune mult mai bine pe Spotify sau pe o scenă de folk decât la talk-show-urile de seară.
Politicieni care și-au greșit cariera. Rockeri de ocazie, dirijori de gospel și alți artiști pe scena politică din România
