Mă tot minunez, în ultimele zile, de supărarea colegilor mei, stârnită de un fost coleg care astăzi este scriitor de blog și critică presa lugojeană. Bercean, Augustin Bercean! Un fel de Badea, Mircea Badea!
Blogul, care îi poartă numele, e o căpușă, care trăiește din ceea ce scrie presa. Al nostru coleg se plictisește (cum a făcut în ultimele două decenii) după ce amicul său Buciu l-a cam lasă fără loc de muncă. De fapt, serviciul lui Bercean era un loc bun de stat. Și la propriu, și la figurat. Am fi putut să spunem de frecat menta, dar nu se cade, ca și referent la Casa de Cultură.
În afară de un “renumit” festival, la care participau anual doar câteva persoane, Bercean s-a remarcat de-a lungul timpului, doar ținându-se de mână cu fostul primar Martinescu, cu fostul primar Boldea și cu fostul candidat Buciu. A fost lingușitorul acestora, atâta timp cât i-a mers bine. Și i-a mers!
Prietenia cu fostul primar Martinescu i-a adus postul de la Casa de Cultură, pe vremea când era doar un “purtător de aparat”, la TV Europa Nova Lugoj (expresia îi aparține chiar domnului Bercean) că jurnalist nu a fost nicio zi. Era Boldea nu doar că i-a întărit statutul lui Bercean, dar fostul primar l-a făcut gornist șef – prezentator peste festivalurile și rugile, de multe ori răsuflate, desfășurate în mandatele sale. Poate vă mai aduceți aminte cum “se țineau de mână”, pe scenă la Ruga lugojeană, la Revelion și cu alte ocazii. De altfel, în epoca de tristă amintire, Casa de Cultură a devenit instrumentul numărul unu, prin care Boldea și PSD manevrau banii publici și îi cheltuiau pentru cherhanale și bairamuri de partid. Asta până i-a prins Curtea de Conturi și i-a pus să dea banii înapoi.
După acest episod, se apropiau alegerile, Boldea era pe ducă, Bercean s-a gândit să schimbe tabăra și a devenit informatorul viitorului primar. S-a orientat ca de fiecare dată. Numai că, atunci când a ajuns primar, Claudiu Buciu a aflat un episod care l-a deranjat și care îl avea ca subiect pe domnul Bercean. De la Teatrul Municipal Lugoj a dispărut niște mobilier, niște scaune. Ia ghiciți unde erau acestea piese? Mda, exact! La domnul Bercean, care a fost obligat să le înapoieze, după vreo nouă ani de zile. Cică avea contract de comodat pe ele! Aici s-a rupt “lanțul de iubire” și a început ura pentru Buciu! Pe bune, monșer? Chiar așa de mult te-ai supărat că a trebuit să dai scaunele înapoi? După ce le-ai folosit atâția ani, ar fi trebuit să fii bucuros că scapi de niște gunoaie.
Acum, Augustin Gură de Aur e luat în brațe de USR, care îi distribuie constant manipulările. Bagă mare Augustine, dacă ajung aștia la putere o să-ți dea și ție ceva de ros.
E drept, acest Mircea Badea de Lugoj are și el dreptatea lui, că presa din Lugoj nu mai e ce trebuie și că ar trebui să fie puțin mai combativă, dar presa din Lugoj în mare parte face voluntariat, trăiește de pe o zi pe alta, e în bătaia vântului (să se citească „politicienilor”). Pentru că, dacă îi ceri domnului Bercean, unu sau doi euro ca să citească un articol, o să îi fie greu să bage mâna în buzunar. Doar el e obișnuit să ia, nu să dea!
Dan TIMARU
P.S. Augustine, iaca, ți-am făcut voia și te-am făcut celebru!
