Marți, pe data de 14 noiembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Lăsata Secului, într-o zi cu o semnificație specială, fiind și prăznuit Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos. Această zi marchează, conform tradiției, ultima ocazie înainte de a intra în Postul Crăciunului, în care credincioșii se abțin de la consumul de carne și limitează aportul alimentar la brânză, lapte și ouă, renunțând la bucatele dulci.
În tradiția populară, această zi este cunoscută și sub numele de Filipii de toamnă, cu obiceiurile strămoșești asociate cu această sărbătoare. În vremuri trecute, femeile își petreceau ziua cu o grijă deosebită, considerând că prin respectarea unor reguli stricte vor proteja gospodăriile de temutele animale sălbatice, în special lupii.
Ce nu se făcea în această zi
În această zi, femeile evitau activități precum măturatul, scoaterea gunoiului sau cusutul, temându-se că acestea ar putea aduce primejdii asupra familiilor lor. Se spunea că Filipii devin protectori ai casei și ai copiilor, oferind o apărare împotriva relelor, a pericolelor și a animalelor sălbatice.
Interesant este faptul că femeile aveau datoria de a ține aceste sărbători încă de la căsătorie, preluând obiceiul de a ține un Filip sau chiar mai mulți, în funcție de tradiția locului în care se aflau. Astfel, dacă se mutau în casa soacrei, preluau obiceiul acesteia, iar dacă rămâneau în casa părintească, păstrau obiceiul mamei lor.
Pentru a-și proteja gospodăriile de lupi în timpul iernii, femeile aveau practici speciale, precum lipirea gurii sobei pentru a „lega” gura lupilor. Bărbații, la rândul lor, aveau anumite interdicții, cum ar fi evitarea găurilor cu burghiul pentru a nu atrage lupii către animalele din gospodărie.
Șapte Filipi
Tradiția Filipiilor se păstrează în diverse feluri, unele femei ținând sărbătoarea timp de o zi, în timp ce altele o celebrează pe parcursul a șase zile. Există chiar sate în care se sărbătoresc șapte Filipi, cu ritualuri specifice pentru fiecare zi.
Astfel, Lăsata Secului și tradiția Filipiilor rămân tradiții care marchează nu doar începutul Postului Crăciunului, ci și legătura cu tradițiile și obiceiurile strămoșești care au rezistat timpului și au adus o bogăție spirituală comunităților în care sunt păstrate cu sfințenie.
