A început votul publicului în competiția Destinația Anului 2024, cel mai important proiect de promovare a turismului intern românesc. În perioada 15 aprilie – 8 mai 2024, românii pot să voteze și să-și susțină destinațiile preferate pe www.destinatiaanului.ro.
Puteți vota Timișoara, la categoria Orașul care inspiră, iar din Timiș s-a calificat în finală Domeniile Murani, la secțiunea Distracție și aventură.
Banatul mai e reprezentat însă și de restaurantul Kibuț, de la Gărâna, la secțiunea Experiențe gastronoice.
Kibuț e um mic și pitoresc restaurant deschis de Alina și Gabriel Săftulescu, care au decis să lase agitația de la Timișoara pentru a se muta la Gărâna, la poalele Munților Semenic.
Pasiunea pentru gastronomie (Alina s-a ocupat pe vremuri și restaurantul Musiu din Timișoara), împletită cu pregătirea în domeniul artelor, i-au așezat firesc în sătucul vestit pentru rafinate cântări de jazz și case albe cu vedere la munți.
“Kibuț este un proiect frumușel, aici gătim cu gust bun și cu bun gust (așa umblă vorba), punem muzică mișto pe radioul nostru online, Radio Kibuț, și pentru că ne plac lucrurile frumoase am deschis și-un concept-store. Diminețile ascultăm Rapsodia Română dirijată musai de maestrul Celibidache, însoțită de glasuri mici de păsărele, cu privirea tolănită-n peisajul spectaculos. Vara. Iarna e altă poveste: cu mănuși, lopeți și-o pălincă, facem cărare în zăpadă. Câteodată ne însoțesc căprioare sau vulpi. Avem și o mică grădină cu pătuțuri pentru plante aromatice, dovleac Hokkkaido, trandafiri, măcriș, ardei, varză, condurul doamnei și-alte cele de trebuință în bucătărie”, spune Alina Săftulescu.
Kibuț găzduiește câte-un podcast, concert, vernisaje, conversații vii și-o bibliotecă grozavă.
“Cu mare finețe, pentru distilarea ideii de kibuț am extras două trăsături mai mult decât seducătoare: <colectiv> și <trai simplu>. Multă lume ne întreabă <de ce Kibuț?>. Un răspuns exhaustiv ar fi <nu puteam să-l numim Falansterul de la Gărâna>, suna a oarece calamitate. Ideea e una foarte simplă: noi considerăm că acest tip de organizare administrativă este modelul satului universal, românesc dacă vreți, unde exista mai mult decât o comunitate, era comuniune”, a explicat Alina.
Kibuț-ul adună oameni fini în jurul șemineului, iarna, ori la umbra deasă a brazilor din grădină, în lunile calde. Găzduiește expoziții de artă, concerte, o bibliotecă (cu volume frumoase, de filozofie și artă) pentru cei care îi calcă pragul, un concept store și un restaurant.
În bucătărie se coc plăcinte și pâini vrednice, după vechi rețete românești, așezate pe foi de varză ori frunze de nuc, în cuptorul cu lemne. Gazdele pregătesc și dulcețuri, siropuri, murături ori creme de brânzeturi locale, pate de casă, gogoșari murați cu sos de șofran și câte și mai câte, de sezon, rânduite mai apoi, cu grijă, în pivniță, splendide mâncăruri din amintiri.
“Practicăm și puțină filosofie, ne dedăm la rafinate încercări gastronomice, spume savante, creme simandicoase, deserturi care ne amintesc de copilărie, cercetăm bucătăria locală, ne dedăm la foraging, culegem, cercetăm, încercăm”, a completat gazda.
