ȘCOALA MAGHIARĂ DIN FĂGET

Când și-a botezat fiul, la 30 octombrie 1769, tatăl Andreas Xaverius Schlan figurează în registrul botezaţilor Bisericii Romano Catolice ca fiind Ludimagister, adică învăţător, şi de aceea anul 1769 este considerat drept începutul învăţământului confesional german. Şcoala romano-catolică va funcţiona ca şcoală confesională cu limba de predare germană până în anul 1884, apoi cu limba de predare maghiară, până în anul 1891, când comunitatea bisericească locală hotărăşte să o predea în grija statului, devenind şcoală de stat cu limba de predare maghiară. Începând cu anul 1895 se înfiinţează și o clasă de fete. Şcoala romano-catolică s-a dezvoltat continuu ajungându-se de la un singur învăţător în 1884 (când este numit Csokany Gyula) la şase cadre didactice în 1914 şi de la circa 100 de elevi la peste 400. Creșterea importanței școlii se explică prin înfiinţarea coloniei maghiare (Telep) la marginea Făgetului german, înspre Margina și prin afluxul crescând de copii români, atât din Făgetul român (partea românească), cât şi din satele din jur, dornici de a-şi însuşi cât mai bine limba statului, pentru a-şi putea continua studiile la şcolile medii sau pentru a putea ocupa o funcţie publică şi, nu în ultimul rând din dorinţa statului maghiar de a face atractivă şcoala maghiară într-o regiune populată aproape în exclusivitate cu români. De remarcat faptul că în ciuda unor taxe destul de mari pe care trebuiau să o plătească locuitorii din Făgetul român, sau din altă localitate, numărul copiilor de altă credinţă decât cea romano-catolică a fost în continuă creştere. Aproape toţi preoţii şi de învăţătorii din zonă şi-au dat copiii la această școală: A. Musteţiu (Făget), Vasile Nicorescu (Temereşti), A. Filer (Sinteşti), Adam Damaschin (Pădurani), Cornel Musta (Zolt), losif Popescu (Brăneşti și Curtea) etc. Preoţi: toţi copiii protopopului Sebastian Olariu, deşi el era inspectorul şcolilor confesionale ortodoxe româneşti din protopopiat, Simeon Popescu (Băteşti), D. Iclozan (Băseşti), Ioan Balint (Povergina), Mihai Jurma (Luncani), Alexandru Jucu (Răchita) etc. Acest spor de efective şcolare a impus construirea unui nou edificiu şcolar, pe locul celui vechi, cu trei săli de clasă şi locuinţă pentru director. El a fost dat în folosinţă în anul 1896, în cadrul serbărilor Mileniului. După colonizarea maghiarilor, în Telep a fost construită o a doua clădire şcolară, cu două săli de clasă şi cu locuinţă pentru director. Creșterea prestigiului școlii și înființarea coloniei maghiare au făcut să se înregistreze, în anul școlar 1916/1917, un număr record de școlari și cadre didactice: 331 elevi promovați, 44 repetenţi, 131 copii în cele două grădiniţe și 4 învăţători, 3 învăţătoare, 2 educatoare și 4 catehişti. Dintre învăţătorii şcolii germano-maghiare merită a fi evidenţiaţi Maller Anton /Antal (1869-1883), care a fost (în 1881- 1883) învăţătorul lui Traian Vuia, exercitând asupra lui o puternică influenţă în dorinţa acestuia de a studia probleme zborului cu aparate mai grele decât aerul şi, mai ales, Csokany Gyula, sub conducerea căruia şcoala maghiară a cunoscut cea mai mare dezvoltare, el fiind primul director şcolar din Făget şi primul editor de anuare şcolare, documente de mare utilitate pentru oricine doreşte să cunoască situaţia şcolii maghiare din acei ani.