Până să ajungă bomboanele învelite în staniol sau hârtie colorată, pomii de Crăciun erau împodobite cu mere, nuci sau tot felul de figurine din hârtie. „Saloanele“ au intrat în modă la mijlocul anilor 1800.
„Saloanele“ (bomboanele de pom) cu care împodobim bradul de Crăciun se află pe lista produselor Hungarikum. Adică produsele înregistrate că mărci tradiţionale maghiare. Numele vine de la „szaloncukor”. Vorbim de acele bomboane de ciocolată care sunt împachetate în staniol sau hârtie lucioasă şi colorată.
Istoria saloanelor este disponibilă în numeroase surse pe Internet. Vom folosi ca reper Wikipedia.org, care face trimitere la mai multe siteuri.
Stămoşii saloanelor provin din Franţa secolului al 14-lea, ele ajungând apoi să fie făcute de meşteri cofetari germani. Aflăm că la începutul secoului al 19-lea, aceste bomboane îmbrăcate în ciocolată ajung în Ungaria, acolo unde aveau să fie utilizate pentru prima dată la împodobirea brazilor de Crăciun.
Maghiarii sunt responsabili şi pentru împachetarea acestor bomboane în hârtie colorată, cu capătul răsucit.
Până atunci, brazii de Crăciun erau împodobiţi cu mere, nuci sau tot felul de figurine din hârtie.
În Ungaria, saloanele erau preparate manual, însă la sfârşitul anilor 1800 totul s-a mecanizat în fabrica de ciocolată a lui Stühmer Frigyes. Fabrica respectivă prepara saloanele pentru faimoasa cofetărie Gebreaud din Budapesta.
În anul 1891 a apărut cartea „Cele mai noi produse de cofetărie”, scrisă de Hegyesi József, în care figurează 17 reţete de saloane (bomboane cu ananas, cu cremă, marasquin etc.)
În muzeul Industriei Uşoare din Budapesta se pot găsi expuse 30 din primele variante de hârtie pentru învelit “saloanele”, dar şi utilajul cu care erau făcute.
