Sergiu Galiș, realizatorul de emisiuni de la Radio Timișoara, și Mircea Barbu, realizatorul emisiunii de limba romani de la același post, au realizat mai multe reportaje sub genericul “Istoria uitată a romilor din Banat”.
Unul din episoade se intitulează “Decretele imperiale” și tratează documente care arată încercarea imperiului Habsburgic de a asimila țiganii din Banat. Legile și pedepsele aspre ale stăpânirii austriece au făcut ca încă de atunci mulți etnici romi să își piardă limba și obiceiurile și să fie asimilați forțat.
Banatul aflat de la începutul secolului al XVIII-lea în stăpânirea împăraților de la Viena, era la sfârșitul anilor 1700 gazda unei populații de o coloratură etnică foarte bogată.
Fosta provincie Otomană fusese de mult părăsită de turci, în schimb românii, sârbii și maghiarii rămăseseră pe loc. Coloniștii germani, cehi, slovaci și bulgari au îmbogățit spectrul etnic al regiunii, iar populația nomadă a regiunii, romii, prezentă încă înainte de cucerirea turcilor, aparținea de mult acestei zone.
Tolerați de stăpânirea otomană, romii din Banat s-au văzut curând, o dată cu noile legi imperiale, ținta mai multor decrete care încercau să impună cu forța un stil de viață impropriu tradițiilor vechi, nomadice.
“Muzicanții localului Soarelui de aur din Timișoara spun că sunt de origine maghiari. Cântă foarte frumos melodii vechi, ungurești, spre încântarea oaspeților. Între ei vorbesc dialectul țiganilor din Banat. Și încă foarte pe ascuns. Nu este prima dată în călătoria mea prin țările Mureșului și Timișului când etnicii țigani se dau români, maghiari sau sârbi”, spunea comerciantul Nicolaus Kasel, în 1820.
În 1758, printr-un decret al împărătesei Maria Tereza, sub pretextul fixării unei legi care să îi oblige pe romi să plătească impozite, a început campanile de asimilare a acestora.
“Numele de țigan este înlocuit cu denumirea de <neubauer> -țăran nou. Limba țigănească este interzisă, la fel și portul sau ocupațiile specifice acestei etni. Tinerii peste 16 ani vor fi supuși serviciului militar. Impozite se vor fixa și pe capetele etnicilor țigani. În plus, jurizdicția voievodului țiganilor asupra acestei populații este o dată cu acest decret anulată”, conform deceretului de la Viena, din 11 mai 1758.
Legile și pedepsele aspre ale stăpânirii austriece au făcut ca încă de atunci mulți etnici romi să își piardă limba și obiceiurile și să fie asimilați forțat.
“Copiii țigani vor fi dați la școală”
În 1782, un nou decret imperial pentru Transilvania și Banat intitulat “Der Regulazione Zingarorum”, a fost instituit de noul împărat, Iosif.
“Se interzice țiganilor să mai locuiască în corturi, să crească și să dețină cai. Folosirea limbii țigănești se pedepsește cu 25 de lovituri de bâtă. Aceleași pedepse vor fi aplicate țiganilor care nu vor face agricultură. De muzica lor se vor ocupa doar când nu este de lucru la câmp. De asemenea, copiii de țigani vor fi dați la școală”.
Regulile abuzive nu au fost respectate de romi. Tinerii romi au evitat să meargă în armata împărătească, la fel ca și alte etni bănățene.Decretele imperiale de la sfârșitul secoului XVIII au avut însă repercursiuni. Limba romani a pierdut în mai puțin de un secol jumătate din vorbitori, iar o mare parte din etnicii romi au devenit sedentari, așa cum arată statistica austro-ungară pentru Banat.
Grupuri de romi nomazi au continuat să hoinărească prin Banat până la mijlocul anilor 1900. Regimul comunist a semnat sentința definitivă a acetora. La sfârșitul secoului trecut, vechile îndeletniciri ale romilor nomazi era deja istorie.
