Vremea își arată tot mai des fața neprietenoasă, integrându-se parcă înadins tulburărilor politice și economice care bântuie societatea.
Recent, la Lugoj a plouat cu găleata, iar vântul puternic a smuls pe alocuri acoperișul clădirilor, a scos din rădăcini copaci prăbușindu-i peste mașinile aflate în apropierea lor.
Pagubele sunt importante iar păgubiții bat pe la ușile administrației locale în căutarea unui sprijin. Desigur că ne aflăm în fața unei situații în care solidaritatea instituțiilor statului față de cei aflați în necaz ar trebui să funcționeze de la sine. Dar lucrurile nu stau chiar așa.
Statul cu instituțiile sale sunt ocupate mai mult de litera și nu de spiritul legii, așa că de fiecare dată când românul este la ananghie, o armată de funcționari sunt puși să caute nod în papură pentru a dovedi că păgubașul este principalul vinovat de ceea ce i s-a întâmplat.
Avem noi în cultura mioritică un fix care spune că întotdeauna mortul e de vină. Dar ca să nu mai bat câmpii cu tot felul de exemple idioate, revin la concret.
Furtuna recentă a smuls acoperișul blocului în care locuiește o cunoștință de-a mea. Nefericita persoană locuiește la etajul patru, așa că tot potopul de apă infiltrat prin planșeu i-a devastat apartamentul.
Bineînțeles că apa a distrus și rețeaua electrică, astfel că iluminatul și apa caldă produsă de la boiler au crăpat și ele. Asta așa, ca să fie tot tacâmul.
Refacerea acoperișului este o problemă costisitoare, care pe deasupra mai are nevoie de o serie de aprobări. Aprobările astea vin de la primărie, iar ca să le obții este nevoie de timp. În unele cazuri este nevoie de 30 de zile.
Între timp, afară plouă. Apa se prelinge pe pereți și omul a ajuns în pragul nebuniei. Ba, mai mult, prin târg se zvonește că primăria o să-l și amendeze pentru că acoperișul a fost construit fără autorizație pe vremea când nimeni nu emitea astfel de acte. Balamuc național, dar constituțional.
Bă, frățicule, începi să te întrebi dacă cineva mai este normal în orașul ăsta? În panica creată, încep rudele și prietenii sinistratului să se organizeze. Să facă ceva pentru cel din grota de la etajul patru.
Punem mână de la mână și cumpărăm ligheane și tot felul de recipiente în care să se adune apa care picură din tavan. Acum treaba se complică. Trebuie să asortăm culoarea cu mobila, covorul și zugrăveala.
Dumnezeu nu e țigan, așa că dacă tot faci o faptă creștinească trebuie să o faci și cu simț cromatic dezvoltat. Invităm la noi omul să facă o baie. Mai niște păduchi sau o râie îi lipsește și s-a aranjat.
Cu ce om fi greșit noi ăștia care ne-am născut pe plai de ne-am pricopsit cu așa o clasă politică? Când s-a declanșat criza în Ucraina statul și-a sfâșiat cămașa de pe el, iar reprezentanții lui își smulgeau părul din cap de grija vecinilor.
Păi noi ai cui suntem? Voi sunteți pentru unii mumă, pentru alții ciumă? Trebuie să vină tancurile sovietice să ne bombardeze acoperișurile ca să fim ajutați să le reconstruim?
Ar fi mai multe întrebări de pus, dar acum nu am timp, mă duc ca să vomit puțin!
Dan TIMARU
