La 15 noiembrie 1857, MÁV (Magyar Államvasutak – Căile Ferate de Stat din Ungaria) a inaugurat linia ferată Szeged-Timișoara. În paralel cu construcția acestei linii și a gării din Timișoara s-a construit și depoul. În primul depou a fost construită o remiză semicirulară cu zece linii, o placă turnantă, un depozit de cărbuni, depozit de lemne, turnul de apă și o stație de pompare pe malul Begăi.
Turnul de beton armat cu o capacitate de 500 metri cubi a fost realizat de biroul inginerului Zielinski. Turnul a fost construit de firma H. Freund și Sons, care au construit şi turnul din Szeged.
Rezervorul de apă a fost împărțit în două compartimente cu o capacitate de 250 metri cubi fiecare. Acoperișul este în formă de octogon, cu luminatoare, nivelul parterului închis, cu balustradă din beton armat.
Turnul de apă poate fi admirat de pe pasarela Blaşcovici. Construcția are o înălţime de 28,6 metri, iar lungimea stâlpilor fără brațe este de 9 metri.
Împreună cu primul depou s-a construit și casa de pompe pe malul canalului Bega. Acestea luau apa din Bega și o pompau în castelul de apă din depou, de unde, prin cădere liberă, erau alimentate, prin coloanele de apă, locomotivele cu aburi.
Conducta de apă de la pompe trecea în lungurl străzii Gheorghe Barițiu de azi, traversa strada Gării și pe sub linii trecea spre turnul de apă. După mai bine de o sută de ani de la construcție, au început să apară defecțiuni la conducta de apă, astfel că s-a decis, din motive financiare, ca după anul 1985, în depou să se facă foraje pentru o nouă sursă de apă, care să alimenteze și castelul de apă.
În prezent, apa din turn este utilizată pentru răcirea echipamentelor și pentru protecția împotriva incendiilor.
