În anul 2015, lângă viaductul de la „Gara Mare”, cu vedere spre bulevardul Republicii, a fost trasă pe o linie montată special o locomotivă care a făcut istorie.
Locomotiva cu aburi 150.1091 a fost folosită pentru a tracta echipamente grele de luptă germane, a tras vagoane cu refugiaţi cât şi echipament sanitar. Aşa a ajuns pe teritoriul României în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
A scăpat apoi de mitralierele aviaţiei sovietice, iar mai târziu a fost norocoasă şi în perioada comunismului, când multe dintre aceste modele, scose din uz, au fost topite. Dar mai cu seamă, a scăpat de la tăiere în anii sălbatici de după Revoluţie când totul era de vânzare. Sute de astfel de obiecte de patrimoniu au ajuns la fier vechi.
Foarte puţine sunt locomotivele istorice care au fost salvate şi expuse, aşa cum se întâmplă în orice ţară din Europa civilizată.
Locomotiva 150.1091 a avut o activitate lungă, a fost scoasă din circulaţie în anul 1974 şi retrasă în Remiza de la Ploieşti. După 11 ani, a ajuns la Griviţa Nouă şi a fost folosită pe post de generator electric pe bază de aburi. Când şi-a pierdut şi această întrebuinţare, a ajuns în Remiza de la Cluj, unde – spre norocul ei, a fost uitată timp de 27 de ani. Ca atare i-a sărit rândul de la tăiere.
Locomotiva a fost restaurată în atelierele societăţii Bega Reparaţii Timişoara, la iniţiativa Asociaţiilor Glasul Roţilor de Tren şi Drumul de Fier.
Locomotivele cu aburi atingeau viteza de 80 de kilometri pe oră. Aveau nevoie însă de alimentare cu apă, pentru care existau pe traseu numeroase turnuri de apă.
