O monedă veche de aproape 600 de ani, dar și alte obiecte descoperite în urma unor excavații în curtea unui liceu, a scos la iveală detalii uluitoare despre istoria unui oraș din Banat. VoxRadar v-a prezentat detaliile ;antierului arheologic de la Liceul „Iulia Hașdeu”, unde sute de elevi învață deasupra unei vaste necropole. Însă, dincolo de birocrație și relocări de oseminte, săpăturile conduse de dr. Răzvan Pinca au deschis o veritabilă capsulă a timpului.
Obiectele extrase din pământ și poziționarea mormintelor redefinesc tot ce se știa despre evoluția urbană, bisericească și demografică a Lugojului. Pentru prima dată, sute de ani de istorie locală, menționați doar în manuscrise prăfuite, capătă o confirmare materială incontestabilă.
SURSA: voxradar.ro
Începuturile Lugojului
Una dintre cele mai fascinante concluzii ale cercetării arheologice nu vine din ceea ce s-a găsit, ci din ceea ce lipsește. Deși documentele istorice atestă existența orașului încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea, solul refuză, momentan, să își arate vechimea timpurie în zona centrală. Arheologul Răzvan Pinca explică existența unei adevărate „nebuloase” istorice. „Pe teritoriul Lugojului, peste tot pe unde s-a săpat, nu am găsit niciun obiect care să coboare sub jumătatea secolului al XV-lea, adică sub anul 1450. Niciun obiect. Însă documentele spun că Lugojul este amintit la 1334, fiind pomenit un preot catolic care plătea dijme către Episcopia Caransebeșului, către Scaunul Papal. Dacă la 1334 a fost un preot catolic, înseamnă că a fost și o biserică, deci orașul trebuie să fie undeva și mai vechi. Unde sunt acești 150 de ani de istorie? Este posibil ca Lugojul vechi să fi fost în altă zonă, tot pe aici prin împrejurimi, dar nu am dat încă de el pe teren. Trebuie să existe o cetate mai veche, iar cetatea veche nu este la Drăgan.” Această ipoteză ar putea schimba complet hărțile medievale ale zonei. Din măsurătorile și analogiile realizate, arheologul suspectează că vatra inițială sau fortificația timpurie se află sub clădirile actuale din centrul civic, o zonă aproape imposibil de excavat astăzi. „Eu cred, în proporție de 90%, că cetatea veche a Lugojului ar fi în cvartalul delimitat de Piața Iosif Constantin Drăgan, strada Mihai Viteazul, Valeriu Braniște și strada Șaguna, unde este magazinul «Cartea și Caietul». Dar aceea este o cetate de secol XVI; despre cetatea mai veche, medievală, nu am certitudinea că este tot acolo. Avem o așezare din epoca bronzului la Lugoj, datată în jur de 1200–1300 înainte de Hristos, dar nu știm exact unde este Lugojul incipient. Evident că în timp, dacă avem norocul, o vom găsi.”Turnul Sfântul Nicolae din Lugoj – VoxRadar
Moneda din 1567 și legătura cu Turnul Sfântul Nicolae
Dacă perioada 1334–1450 rămâne ascunsă, situl de sub Liceul „Hașdeu” a oferit în schimb certitudini absolute începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Elementul-cheie care a permis datarea cu precizie milimetrică a cimitirului a fost o descoperire numismatică. „Săpând acum, cea mai veche monedă am găsit-o ca fiind din anul 1567. Deci se leagă de secolul al XVI-lea, așa cum am intuit și am anticipat după ce am studiat documentele scrise. Practic, este cea mai veche monedă, cel mai vechi obiect de inventar pe care l-am găsit în cimitir. În plus, acest lucru îmi certifică faptul că cimitirul se leagă de biserica de la Turnul Sfântul Nicolae, acesta fiind un cimitir ortodox. Primul cimitir, cel catolic, nu știm unde este, la fel cum nu știm nici unde este biserica catolică.” Această descoperire confirmă și stabilitatea demografică a zonei. Cimitirul nu a fost un loc de trecere, ci o necropolă stabilă care a deservit comunitatea timp de aproape trei secole, transformându-se într-o arhivă subterană a comunității ortodoxe lugojene. „Despre biserica ortodoxă, eu zic că turnul a fost construit în 1726, nu doar renovat. Biserica a funcționat din secolul al XVI-lea și până în secolul al XIX-lea, fiind dărâmată undeva în anul 1876. Înmormântările acolo, certificate arheologic conform inventarului, se întind de la jumătatea secolului al XVI-lea și merg până undeva în jurul anului 1820, ultima monedă găsită fiind din 1812. De asemenea, avem un nasture, posibil de manta, care merge undeva în jur de 1820.”Vastitatea cimitirului și bisericile din lemn mistuite de foc
Dimensiunea uriașă a cimitirului, ale cărui margini par să treacă cu mult de curtea liceului și să se întindă până în zonele de blocuri și proprietăți private învecinate, a ridicat mari semne de întrebare. Cum a putut o populație relativ redusă, precum cea a Lugojului medieval, să genereze o necropolă atât de extinsă? Explicația științifică rezidă în vulnerabilitatea construcțiilor din trecut și în capriciile naturii. „Cimitirul este foarte vast pentru populația respectivă a Lugojului din acele timpuri. În Evul Mediu, cimitirele erau în jurul bisericii, nu erau la depărtare. Cimitirul poate să fie așa de vast doar în anumite condiții, în sensul că au existat mai multe biserici din material perisabil, în speță lemn, care în timp au fost distruse fie de revărsările de apă, cursul Timișului era aproape pe unde este primăria în ziua de astăzi, mai încoace, fie au fost distruse de incendii (a fulgerat sau a trăsnit în ele), sau au fost incendiate deliberat cu ocazia diverselor războaie. Și atunci, biserica s-a tot mutat, dar tot în zona aceea, care probabil era cea mai înaltă zonă din Lugoj, că bisericile se fac în zonele cele mai înalte din localități. Mutându-se biserica, s-a mutat și cimitirul după ea. După ce funcționa vreo 50 de ani și înmormântau câțiva acolo, iar lua foc biserica și iar se muta.” Cercetările arată însă că, odată cu secolul al XVI-lea, această „migrație” a lăcașelor de cult a încetat, structura rămânând fixată pe amplasamentul descoperit recent.Mormintele descoperite la Hașdeu – Facebook
„Cistele” de cărămidă, o particularitate unică a Banatului
Pe lângă vechime, situl arheologic de sub liceu a scos la iveală detalii fascinante despre ritualurile funerare și normele sanitare din epocă. Arheologii au identificat morminte construite sub formă de „ciste”, adică structuri speciale din cărămidă. Modul în care acestea au fost folosite la Lugoj dărâmă tiparele arheologice valabile în restul țării, cum ar fi în Transilvania. „Ca particularități, avem înmormântările în cistă de cărămidă. Acestea au fost practicate începând mai mult cu perioada Mariei Tereza, a lui Iosif al II-lea și chiar a lui Francisc I și Francisc al II-lea. Am găsit și un mormânt în cistă de la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea. Când le-am spus colegilor de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei de la Cluj că am găsit cistă, m-au întrebat: «Băi, ești în interiorul bisericii?». Le-am spus că nu. Pe zona Ardealului, de obicei, în cistă se înmormântează doar în interiorul bisericii. Ei, se pare că în Banat nu este așa, iar chiar și la sârbi s-a înmormântat în cistă în exterior. Deci diferă de la provincie la provincie și ritualul acesta de înmormântare.” Utilizarea acestor cripte de cărămidă în exteriorul bisericii nu era doar o modă administrativă sau o preferință religioasă, ci și o timpurie măsură de siguranță publică, dictată direct de marile centre universitare ale Europei de Vest. „Despre această modă am pus și un document primit de la un coleg de la Universitatea din Viena, care prezintă un act emis de episcopul de atunci. Acesta menționa clar că, pentru prevenirea răspândirii bolilor, se recomandă ca înmormântările să se facă în ciste de cărămidă. Practic, când s-a făcut biserica mare, austriecii au condiționat și au autorizat construcția doar cu mutarea cimitirului în exteriorul orașului, tocmai din cauza bolilor, ceea ce s-a și întâmplat, fiind mutat pe strada Făgetului. Dar se pare că în acest cimitir vechi încă au mai continuat înmormântările o perioadă.”Dincolo de ipoteze, moneda este incontestabilă
Pentru comunitatea din Lugoj, finalizarea acestor săpături, chiar și în perimetrul restrâns impus de lucrările la liceu, aduce o zestre culturală de neprețuit. Dincolo de legendele urbane cu strigoi sau tuneluri secrete demontate în primul episod, importanța sitului rezidă în acuratețea științifică. Obiectele scoase la lumină oferă certitudini acolo unde hârtia poate lăsa loc de interpretări. „Practic, în concluzie, am bătut în cuie câteva sute de ani de istorie lugojană despre care se cam știa teoretic, doar că acum avem cercetarea documentară confirmată de cercetarea arheologică. În document poți să mai spui că autorul a mințit sau nu a scris exact cum este, dar obiectul găsit în cercetarea arheologică nu mai ai cum să-l contești; aceea este dovada. Până acum, Lugojul nu a avut o pagină de istorie veche certă, pe o perioadă de timp atât de mare”, a concluzionat dr. Răzvan Pinca. CITIȚI AICI primul episod despre celebrul cimitir de sub Liceul „Iulia Hașdeu” din Lugoj, în care Dr. Pinca demontează teoriile despre ciumă și respectiv fenomenele stranii care s-ar întâmpla în zona excavațiilor.Misterul monedei din 1567 descoperită într-o necropolă din Lugoj. Detaliile care schimbă istoria orașului
