,,Imediat ce am terminat școala profesională am plecat la muncă în Franța. Aveam 18 ani, dar știam că dacă vreau să îmi clădesc un viitor trebuie să îmi iau viața în propriile mâini. Mai aveam trei frați acasă și nu voiam să devin o povară pentru mama, care ne-a crescut singură. Visam să strâng bani, să mă întorc în țară și să îmi deschid o firmă de construcții. Așa că am plecat la prima ofertă. M-am angajat la o companie de exploatare a lemnului. M-am adaptat rapid și îmi plăcea ceea ce făceam,” ne-a povestit tânărul imobilizat acum într-un scaun cu rotile.
Visurile lui Marian pentru o viață mai bună aveau însă să se năruie într-o dimineață, când un arbore avea să se prăvălească peste el.
,,Era o zi ca oricare alta. Știam fiecare ce avem de făcut, eu și colegii mei. Ne luam de fiecare dată măsuri de protecție în momentul în care începeam să tăiem copacii. În ziua aceea vântul a început să bată cu putere, iar unul dintre arbori și-a schimbat brusc direcția în cădere. Eram cu spatele, așa că nu m-am putut feri, iar copacul a căzut peste mine. Am ajuns de urgență la spital. Am intrat imediat în operație. Aveam totul zdrobit în mine: plămâni, rinichi, câteva coaste rupte. Medicii nu mi-au dat, la momentul acela, mai mult de 20% șanse de supraviețuire.”
Dar Marian a continuat să trăiască. A luptat cu toată ființa pentru fiecare secundă, minut și oră din viața lui și face asta în fiecare zi.
,,Șocul major a fost când a văzut că nu-mi mai pot mișca picioarele. Eram ca un nou-născut. Nu puteam să fac absolut nimic. Este foarte trist când îi vezi pe cei din jurul tău că fac diferite activități, pe care tu nu le mai poți face, ba mai mult depinzi de cei apropiați pentru aproape orice, zilnic. Am avut o perioadă în care m-am izolat complet de lume. Nu mai voiam să știu de nimeni și de nimic, apoi mi-am spus că eu nu sunt așa, mereu am luptat pentru ce mi-am dorit și n-am de gând să renunț acum. Faptul că depind în permanență de cineva, mi se pare însă cel mai groaznic lucru posibil,” ne-a mărturisit Marian.
Așa că a început să se documenteze, pe internet, despre ce se poate face și a lăsat de o parte gândurile negative care îl inundaseră. Așa a descoperit o clinică din Thailanda care folosește ca tratament de recuperare celulele stem, dar și un aparat de stimulare epidurală. Cu banii strânși la muncă în străinătate, Marian a plecat în Thailanda.
,,După câteva sesiuni am început să îmi simt din nou picioarele. Ba chiar am reușit să stau în picioare, ce e drept, doar în momentul în care stimulatorul epidural este activat și în prezenta unei persoane care să mă sprijine. Ca să pot merge din nou, medicii îmi recomandă un program intens și de durată care include și kinetoterapie zilnic. Șansele de recuperare sunt mari deoarece sunt tânăr și am un organism perfect sănătos, costurile sunt însă imense”, ne-a mărturisit Marian.
Tratamentul costă 37.800€, o sumă mult prea mare pentru Marian, care nu mai poate munci, sau pentru mama lui, o femeie de 48 de ani care a întreținut singură 4 copii dintr-un salariu de bucătar.
,,Tratamentul făcut la clinica din Thailanda îi poate reda mobilitatea și îl poate ajuta să-și împlinească obiectivul. Cu puțin ajutor de la fiecare dintre noi, obstacolele pot fi depășite. Orice donație făcută în conturile Asociației Salvează o inimă poate schimba destinul lui Marian. Oferă și tu o șansă în plus unui tânăr care își dorește doar să fie pe propriile picioare!” Vlad Plăcintă, președintele Asociației Salvează o inimă.
Pentru donații din partea companiilor accesați: https://salveazaoinima.ro/marian-balac/
Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”
Cod de înregistrare fiscală: 31015982
Cont RON: RO05BTRL00701205W82870XX
Cont EUR: RO28BTRLEURCRT00W8287001
Cont USD: RO68BTRLUSDCRT00W8287001
Cod SWIFT: BTRLRO22
Cod BIC: BTRL
Banca Transilvania Botoșani
Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele Marian Balac!
