Desland a lucrat mai mult de 20 de ani în mina de la Anina. Încă din copilărie era pasionat de colecții, iar prima sa colecție a fost una de timbre. Florile de mină l-au atras mereu, mai ales când le vedea pe la minerii care lucrau în minele metalifere. Acum printre mileurile soției, bibelouri și ghivece cu flori stau și cele peste 1.000 de flori de mină pe care le-a adunat.
„Am văzut la copiii care le aduceau de la minerii care lucrau pe la Dognecea, pe la Moldova Nouă. Așa am și cumpărat, de pe la ei am cumpărat multe, de la minerii care au lucrat în minele feroase, metalifere. În mina de la Anina nu se găseau. Am cules și eu de pe Dognecea, Moldova Nova, de prin halde vechi de steril, acolo se găseau. Acum nu prea mai găsești, că toată lumea caută”, povestește Ludovic.
În timp, pasiunea a crescut și a început să cumpere tot mai multe. Așa a ajuns ca să aibă, în colecția sa, flori de mină din întreaga lume. Nu vrea să facă schimb și nici să vândă florile pe care le are, pentru că fiecare piesă e unică.
„Sunt multe! Cam o mie. Astea pe care le aduc ăștia de prin Brazilia sunt cele mai scumpe. Acolo îi ametistul, dar depinde de calitatea materialului. Acvamarin mai am, ăla iar e mai scump. N-am prea făcut schimburi, că nu e niciuna la fel, niciuna nu seamănă. Și din colecție să dai, e cam greu! Așa, ar fi vrut să cumpere lumea, dar eu nu vând, că asta a fost plăcerea mea”, spune Ludovic Desland.
A și colaborat cu mai mulți colecționari din țară și străinătate, chiar și cu Constantin Gruescu, cărășanul care a deschis cel mai mare muzeu de flori de mină din România. Deslan spune că i-a dat aproape 100 de flori lui Gruescu, pentru colecția din muzeul său de la Ocna de Fier.
Ludovic Deslan povestește că a avut colecția expusă de mai multe ori, însă nu mai vrea să facă expoziții, pentru că la fiecare eveniment organizat i-au dispărut din piesele colecției. Speră ca fiicele și nepoata să ducă colecția mai departe, fiind și ele pasionate de florile de mină. 
Publicitate. Scroll pentru a continua.
