Echinocțiul de primăvară 2024 are loc miercuri, pe 20 martie. Fenomenul a început la ora 05.06, ora României, și marchează începutul primăverii astronomice în emisfera nordică, în timp ce în emisfera sudică începe toamna astronomică. Echinocțiul de primăvară reprezintă, de asemenea, data la care se spune că „ziua este egală cu noaptea”, adică orele de lumină sunt egale cu cele de întuneric.
“La momentul echinocțiului de primăvara Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă ți valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest. Începând de la aceasta dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară”, explică site-ul astro-urseanu.ro.
Vechii egipteni au construit Sfinxul din Giza în așa fel încât acesta să fie îndreptat exact în punctual în care soarele răsare cu ocazia echinocțiului de primăvară. Orașul mayaș Chichen Itza a fost construit pentru a celebra echinocțiul de primăvară. Însă a existat un ritual inedit și în zona noastră, mai exact în locul unde se află astăzi Parța.
Templu de la Parța, calendar solar
Vorbim, desigur, de sanctuarul neolitic descoperit în zonă, în anul 1981 cu ocazia săpăturilor arheologice din apropierea Parţei. 
Sanctuarul de la Parţa era mai mult decât un simplu loc de cult. Templul era folosit şi drept calendar solar pentru populaţie. Pe peretele vestic există un orificiu care lasă să se pătrundă soarele în interior, pe capul de taur, o singură dată pe an, la echinocţiu, marcând probabil, începutul şi sfârşitul anului agricol.
Tot pe peretele vestic sunt amplasate o cuvă din lut şi o râşniţă din piatră, ambele folosite la ritual, probabil primăvara, când se însemânţa ogorul. Dorinţa omului neolitic era de a feritiliza sămânţa ce urma să fie pusă în brazdă.
“Sunt descoperiri ale unei comunităţi foarte dinamice din neolitic. Undeva pe la 5500 î.e.n. Erau purtătorii culturii neolitice, nu există încă o atribuire etnică sau rasială. Numai sanctuarul are trei faze. Sunt mai multe construcii cu valoare spirituală. E unul din siturile esenţiale ale României”, a spus arheologul Dan Ciobotariu.
Punctul muzeal de la Parța (Timiș), care adăpostește și replica unui sanctuarul neolitic, vechi de peste 6.000 de ani, a fost inaugurat chiar de Ziua Națională a Culturii.
