Dumbrăvița, aflată la marginea Timișoarei, a ajuns una dintre cele mai bogate comune din România, aici fiind construite, după Revoluție, mii de locuințe noi. Puțini știu, însă, că Dumbrăvița a fost înființată pe terenul defrișat al unei părți din Pădurea Verde, numindu-se la început chiar „comuna din Pădurea Verde”.
Istoria comunei Dumbrăvița începe în anul 1778, când zona Timişului a fost preluată in administratie de Ungaria şi astfel a început popularea ei cu maghiari din zona oraşului Szeged şi din zona de după Tisza. Localităţile maghiare din Banat au apărut la sfârşitul secolului al XIX, în urma acţiunii guvernului maghiar.
Locuitorii din Szentes au fost informaţi în anul 1889 de către ziarul local că guvernul înfiinţează mai multe sate în jurul oraşului Timişoara. În anul 1889, 127 de persoane din Szentes s-au hotărât să cumpere pământ la 6 km nord de Timişoara.
Conform contractului contravaloarea terenului s-a plătit în 20 de ani. Terenul era situat în locul defrişat al unei părţi din Pădurea Verde. Astfel localitatea s-a numit Vadaszerdokozseg (comuna din Pădurea Verde).
În toamna anului 1891, 133 de familii, în total 768 de persoane din Szentes au început să construiască casele pe pământul cumpărat. În 1892 comuna avea deja câteva străzi. La dorinţa locuitorilor, comuna a primit numele de Ujszentes (Szentesul nou).
Majoritatea locuitorilor erau de religie reformată, astfel în anul 1901 a fost sfinţită biserica reformată din localitate. După anul 1920 în localitates-au stabilit mai multe familii din Banatul Sârbesc (Toracul mic, Toracul mare), dar şi familii maghiare şi române din diferite zone ale României.
În anul 1950 numele localităţii Ujszentes s-a schimbat în Dumbrăviţa, nume pe care îl poartă şi astăzi. În prezent, comuna Dumbrăvița este una dintre cele mai bogate din România, o casă în această localitate, fiindu-le accesibilă doar celor care au foarte mulți bani.
