Între Oravița și Anina, în frumosul Banat Montan, se află una dintre cele mai vechi căi ferate montane din Sud-Estul Europei, o capodoperă tehnică care străbate un peisaj mirific. Cu o istorie ce datează din anii 1856-1863, calea ferată Oravița-Anina este o comoară de patrimoniu și o reală minune a inovației tehnice.
Calea ferată a fost proiectată pentru a servi intereselor dezvoltării industriale din Imperiul Austriac, având în vedere bogatele zăcăminte carbonifere descoperite în zona Aninei la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceste resurse erau vitale pentru alimentarea centrelor industriale. În 1846-1854, a fost construită prima cale ferată pe teritoriul actual al României, de la Oravița la Baziaș, pentru a transporta cărbunele la Dunăre, de unde ajungea în Europa centrală prin intermediul vaselor. Aceasta a dus la construcția celei mai vechi gări din România, gara Oravița (1856), dotată cu un lift-pasaj pentru manipularea mărfurilor.
Istoricul bănățean Mircea Rusnac arată, pe blogul său Istoria Banatului, că în paralel cu construcția liniei Oravița-Baziaș, în 1847, inginerul Anton Rappos a propus o prelungire a acesteia până la Lișava, de unde cărbunele urma să fie adus prin galeria subterană „Regele Ștefan” cu vagoane trase de cai. Cu toate acestea, odată cu progresele tehnologice în tracțiunea cu aburi după 1852, planurile au fost modificate, renunțându-se la galeriile subterane.
Lucrările au început în 1854 și au inclus numeroase elemente de construcție ingenioase. Linia de 33,4 km, cu o diferență de nivel de 339 m, a fost construită cu 143 de curbe, 14 tuneluri, 10 viaducte, 89 de podețe și 49 de ziduri de sprijin.
Denumită și „Semmeringul Bănățean”, calea ferată a fost construită cu numai câțiva ani după celebrul Semmering din Austria, cu caracteristici tehnice aproape identice. Construcția sa a implicat atât localnici, cât și pietrari aduși din nordul Italiei. Lucrările au fost conduse de inginerii Anton Rappos și Karl Dülnig, precum și de arhitecții Karl Maniel și Johann Ludwig Dollhoff-Dier.
Cu un cost total de 5 milioane de guldeni, calea ferată Oravița-Anina a fost dată în funcțiune în 1863 pentru transportul de mărfuri și în 1869 pentru pasageri. Este considerată una dintre cele mai mari realizări tehnice și arhitectonice ale epocii. A fost operată de locomotive speciale, printre care se numără „Steyerdorf”, „Karaszova”, „Gerliste” și „Lisava”, numite după localitățile de-a lungul traseului, arată Mircea Rusnac.
Calea ferată Oravița-Anina este un monument al patrimoniului european și mondial. Cu o istorie impresionantă și inovații tehnice remarcabile, această bijuterie tehnică din inima Munților Banatului trebuie vizitată și cunoscută de toți cei care apreciază progresul științei și tehnologiei. Este un memento prețios al realizărilor umane și al frumuseții naturale a acestei regiuni.
