Profesorul lugojean Constantin Tufan Stan, membru al Uniunii Muzicologilor din România, amintește un episod interesant din 1922, când lugojenii au întins o mână de ajutor familiilor austriece din Viena, confruntată cu o acută criză economică.
„În actualul context politic, umbrit de reticența Vienei în privința aderării României la spațiul Schengen, să ne aducem aminte de un episod semnificativ din istoria relațiilor româno-austriece. Cetățenii Vienei, mărețul burg imperial, marcați de spectrul foametei, și-au trimis copiii, în primăvara anului 1922, pentru întreținere în România, la Lugoj. În primii ani de după sfârșitul Primului Război Mondial, falnica Vienă se va confrunta cu o acută criză economică, cu repercusiuni tragice asupra nivelului de trai al cetățenilor. Marcate de înfricoșătorul spectru al foametei, numeroase familii vieneze au apelat la ajutorul locuitorilor Lugojului, un oraș cu o bună stare materială, pentru găzduirea și întreținerea copiilor lor. Cu acceptul autorităților locale și sprijinul Asociației Femeilor Germane, municipalitatea lugojeană a deschis, cu maximă generozitate, porțile vechii cetăți de pe malurile Timișului, oferind ospitalitate micilor vienezi. Sutele de copii, sosiți cu trenul în mai multe etape, în primăvara anului 1922, au fost găzduiți de familii de români, germani, maghiari și evrei (episodul a fost relatat pe larg în periodicul lugojean de expresie germană „Banater Bote”)”, arată Stan.
Profesorul lugojean spune că episodul era încă o confirmare a sublimei vocații ecumenice a unui oraș în care conviețuiau, de veacuri, în deplină armonie, în cel mai curat spirit multicultural și interconfesional european, comunități etnice compacte, ale căror reprezentanți și-au pus benefica amprentă în procesul devenirii urbei. Acesta dă și numele câtorva familii de lugojeni, care au găzduit copii: Groß, Bart, Spitzer, Lunga, Tabar, Mike, Andrei, Ignea, Jernovits, Lichtenstein, Schmidt, Csontos, Stankovits, Hart, Lenhardt, Gându, Lupea, Richter, Schlinger, Wilhelm, Mihuț, Grozăvescu.
