Poliția Locală Timișoara este prinsă pe picior greșit după apariția unor imagini video care arată un cerșetor lovit de un angajat al instituției. Deși incidentul este grav și s-a petrecut în urmă cu mai bine de o lună, conducerea PLT a avut nevoie de zile întregi pentru a formula o reacție publică, iar explicațiile oferite sunt vagi, birocratice și evită esențialul, conform: https://vestim.ro/
Recorder a publicat înregistrări care surprind momentul în care un cerșetor este agresat în curtea Poliției Locale Timișoara de către un angajat al instituției. Victima a depus plângere penală la Secția 4 Poliție Timișoara încă din luna noiembrie, însă directorul Poliției Locale, Attila Hajdu, a susținut inițial că nu știe nimic despre incident.
Momentul a fost unul penibil pentru șeful PLT: contactat telefonic de Recorder, Hajdu a declarat că nu are cunoștință despre cazul reclamat, deși acesta se afla deja în atenția Poliției Naționale. Abia după ce liderul AUR Timiș, Ilie Sîrbu, i-a cerut public demisia — nu pentru prima dată — directorul a găsit resursele necesare pentru a emite un comunicat oficial.
Comunicatul semnat de Attila Hajdu este însă un exercițiu clasic de limbaj de lemn. Documentul vorbește pe larg despre „principii”, „responsabilitate”, „echilibru” și „context social delicat”, dar ocolește cu grijă întrebările-cheie: când a aflat conducerea Poliției Locale despre incident, ce măsuri concrete au fost luate și ce explicații a oferit angajatul acuzat, Adrian Sârghi.
În loc de clarificări, directorul PLT mută accentul pe dificultatea muncii din teren și pe așa-numitul „flagel al cerșetoriei”. Cerșetorii sunt descriși drept un risc pentru siguranța publică, iar vulnerabilitatea lor este invocată mai degrabă ca un context general decât ca o problemă concretă care necesită responsabilitate sporită din partea autorităților.
Singura informație precisă din comunicat este că există o cercetare penală în desfășurare, coordonată de Poliția Națională și procurori. În rest, conducerea Poliției Locale se ascunde în spatele prezumției de nevinovăție și evită orice asumare administrativă sau morală.
Tăcerea prelungită, urmată de o reacție defensivă și lipsită de substanță, ridică semne serioase de întrebare asupra modului în care Poliția Locală Timișoara gestionează abuzurile comise de propriii angajați. În timp ce instituția vorbește despre „demnitate umană” și „drepturi fundamentale”, imaginile și lipsa de transparență spun o cu totul altă poveste.
Până la clarificarea anchetei, un lucru este cert: scandalul nu este doar despre un angajat violent, ci despre o conducere care află prea târziu, reacționează prea greu și explică prea puțin.
