Iarna vine în fiecare an în lunile decembrie sau chiar ianuarie în zona de vest a țării. Cu zăpadă sau fără însă, bănățenii au câteva obiceiuri la care nu vor renunța prea curând, chiar dacă fac parte din viețile lor de sute de ani. Șvabii care încă locuiesc în satele din Banat țin cu toată puterea de unele obiceiuri pe care le consideră sfinte. Între timp bănățenii moderni încep să îmbrățișeze și ei unele obiceiuri pe care le sărbătoresc an de an.
Obiceiuri de Sfântul Nicolae
Obiceiul tinerilor șvabi de Sfântul Nicolae: pe 6 decembrie, tinerii șvabi se îmbracă în veșmintele Sfântului Nicolae și merg pe la case, căutând copii neascultători pentru a-i pedepsi. Copiii îl așteaptă pe Moș Nicolae cu ghetuțele curate, alături de care pun dulciuri, mere și nuci pentru a-l îmbuna. Numai cei cuminți vor primi daruri, celor obraznici Moș Nicolae le va aduce o nuielușă, cu care vor fi mustrați de părinți.
Arderea badnjakului – obicei sârbesc, care are loc în preziua sărbătorii Crăciunului după calendarul vechi: se aprinde în curte sau în cuptorul din casă un trunchi de stejar tânăr, focul simbolizând căldura iubirii lui Iisus Hristos. Gospodăria va fi cu atât mai bogată cu cât lemnul ars produce mai multe scântei. La Revelion, în unele sate mai ales din estul Banatului se aprind tulei de porumb în mijlocul străzilor, din aceleași motive.
Obiceiuri de Crăciun și An Nou
Cele mai frumoase obiceiuri sunt cele prilejuite de sărbătorile de iarnă, Crăciunul și Anul Nou. Crăciunul este sărbătorit cu alaiuri de colindători, îmbrăcați în costume populare. Întâlnim colindatul cu dubele al cetei de feciori, colindatul piţărăilor, Steaua – obicei practicat în prima zi de Crăciun, colindătorii refăcând în mod simbolic drumul magilor la locul unde s-a născut pruncul Iisus.
Viflaimul sau Irozii este un teatru popular, care constă în punerea în scenă a nașterii Mântuitorului în casa gazdelor. Gospodinele sârboaice aduc paie în casă, acestea reprezentând ieslea în care s-a nascut Iisus, iar sub fețele de masă așază fân și semințe pentru ca în casele lor să fie armonie și belșug.
Calendarele de ceapă se fac în seara Ajunului. Bulbul cepei se taie în 12 bucăți, semnificând lunile anului. În fiecare bucată se pune sare, bucățile care lasă mai multă apă marcând lunile ploioase.
Imediat după Anul Nou
Imediat după Anul Nou se merge cu Plugușorul, un alt obicei practicat în fiecare iarnă în tot Banatul. Colindătorii merg din casă în casă și urează gazdelor sănătate, belșug, recoltă bogată și un an fericit. Sânvăsiile, obicei practicat în noaptea de Anul Nou la casele cu tineri aflați în pragul căsătoriei. Femeia cea mai vârstnică din gospodărie așeza sub nouă farfurii mai multe obiecte, fiecare reprezentând o caracteristică a viitoarei mirese sau a viitorului mire.
Tinerii și tinerele ridicau trei farfurii, aflând astfel cum le vor fi ursiții. Mămăliga simboliza o persoană mâncăcioasă, inelul şi oglinda un bărbat frumos sau o femeie frumoasă, trasă prin inel, pieptenul – o persoană dinţoasă, cărbunele o persoană urâtă, creionul simboliza pe cineva cu carte, iar acul, de regulă, o femeie harnică, cusătorească.
sursa: Discover Timiș – Aplicația oficială de turism a județului Timiș
