Buziașul, stațiunea bănățeană care odinioară concura cu cele mai mari centre balneare ale Europei, duce o luptă strânsă pentru a-și recăpăta strălucirea de altădată. În timp ce autoritățile locale încearcă să revitalizeze turismul, „fantomele” privatizărilor eșuate din anii 2000 continuă să afecteze estetic orașul. Cel mai recent și răsunător exemplu este cel al Hotelului Silagiu, o clădire emblematică transformată în ruină, al cărei proprietar — un investitor american — a fost sancționat drastic de municipalitate.
Carte Poștală, Hotel Silagiu
Nota de plată pentru paragină
Primăria Buziaș a trecut la măsuri radicale împotriva celor care abandonează clădiri istorice sau hoteluri din stațiune. Hotelul Silagiu, cumpărat de un investitor american, a intrat în vizorul direct al administrației locale din cauza stării avansate de degradare.
Primarul localității, Sorin Munteanu, a explicat pentru VOXRadar situația:
„Hotelul Silagiu a fost cumpărat în ’98-2000, de un American, care îl are și acum în proprietate, plătește 500% taxe și impozite suplimentar față de taxele actuale fiindcă afectează vizual și estetic aspectul orașului. I-am pus în vedere să rezolve problema”.
Această suprataxare, permisă de Codul Fiscal pentru clădirile neîngrijite, reprezintă ultima pârghie prin care administrația locală încearcă să îl constrângă pe proprietarul de peste Ocean fie să înceapă renovarea, fie să vândă imobilul cuiva dispus să investească.
Cum era descris Buziașul în perioada sa de glorie
Situația actuală a Hotelului Silagiu este cu atât mai dureroasă cu cât Buziașul are în spate o istorie balneară de prestigiu internațional. În anul 1981, Revista Flacăra descria stațiunea ca pe un adevărat „binecuvântat dar al Creatorului”, un loc unde natura însăși prepară ape vindecătoare în „laboratoarele ei subterane”.
Colaj. Cod: 4185 – F. M. 1997.
Complexul hotelier Timiș; Hotelul Silagiu; Supermagazinul.
Editor: Art Design.
Arhivele vremii scoteau în evidență o realitate care astăzi pare greu de imaginat. Analizele de laborator din trecut arătau că izvoarele din Buziaș (precum Sf. Anton, Iosif sau Mihai) erau superioare stațiunilor celebre precum Royat (Franța), Marienbad (Cehia) sau Nauheim (Germania). Stațiunea era recunoscută pentru faptul că era accesibilă tuturor claselor sociale, oferind tratamente de top la prețuri modeste, în special în luna septembrie.
În acele vremuri, stabilimentele Phoenix Nr. 1 și Phoenix Nr. 2, alături de hidroterapie și băile feruginoase, primeau mii de turiști veniți cu trenul sau autobuzul de la Lugoj și Timișoara pentru a se bucura de clima temperată și de parcurile verzi ale stațiunii așezate la doar 130 de metri altitudine.
Va salva „taxa pe paragină” stațiunea?
Buziașul dispune în continuare de aceeași resursă naturală unică, însă infrastructura turistică a avut masiv de suferit în perioada post-decembristă. Cazuri precum cel al Hotelului Silagiu blochează dezvoltarea localității, descurajând turiștii care vin la tratament sau la relaxare în parcul central.
Aplicarea penalităților maxime de 500% trimite un semnal clar din partea autorităților. Investitorii care au achiziționat active importante și le-au lăsat în abandon nu mai sunt tolerați. Rămâne de văzut dacă proprietarul american va reacționa la presiunea financiară sau dacă clădirea va continua să rămână o pată pe obrazul uneia dintre cele mai importante stațiuni balneare din istoria Europei. SURSA: voxradar.ro
