Credincioșii ortodocși au intrat astăzi, 14 noiembrie, în Postul Nașterii Mântuitorului, un post de 40 de zile care precede sărbătoarea Crăciunului și care marchează o perioadă de restricții alimentare, rugăciune și pregătire spirituală, conform: https://renasterea.ro/
Postul Crăciunului, al doilea ca importanță după Postul Paștelui, se încheie în Ajun, pe 24 decembrie. Durata lui amintește de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, unde a primit Tablele Legii. Credincioșii care țin integral această perioadă de înfrânare sunt considerați vrednici să primească „Cuvântul lui Dumnezeu întrupat”.
Miercurea și vinerea sunt zile fără untdelemn și vin, cu ajunare până la ora 15. Dacă praznicul unui sfânt important cade în aceste zile, se acordă dezlegare la untdelemn și vin, iar în cazul sfinților cu Priveghere – și la pește. Între 21 noiembrie și 20 decembrie, sâmbetele și duminicile aduc dezlegare la pește pentru toți postitorii.
După 21 noiembrie, la Utrenie se introduc Catavasiile Nașterii Domnului, cântate până pe 30 decembrie. Dacă Ajunul Crăciunului cade sâmbătă sau duminică, Ceasurile Împărătești se mută în vinerea precedentă. În celelalte zile se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în ziua de Crăciun — Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
În satele românești se păstrează încă obiceiul spălării vaselor cu cenușă sau leșie înainte de post, pentru a elimina orice urmă de mâncare „de frupt”. Ziua de Lăsata Secului era marcată odinioară prin mese îmbelșugate, cu sarmale, carne friptă și băuturi tradiționale. Resturile erau aruncate doar către Răsărit, pentru a feri recoltele de păsări.
Gospodinele întorceau oalele cu gura în jos, ca protecție împotriva pagubelor, iar torsul, cusutul și țesutul erau interzise. Se credea că darea unor obiecte cu împrumut în această zi atrage sporirea lupilor în sat.
Existau și ritualuri dedicate fetelor nemăritate, precum bătutul pernelor sau aprinderea lumânării la fântână, în noaptea de Sfântul Matei, pentru a afla chipul ursitului. Prezicerile vremii erau legate de grăsimea pieptului găinii de la ospăț: iarnă grea dacă era gras, iarnă blândă dacă era slab.
