La 21 februarie ,de Ziua Internațională a Ghidului de Turism, vă prezentăm din punct de vedere turistic un tur virtual al orașului Moldova Nouă .
Moldova Nouă -scurt istoric
Din punct de vedere al vechimii istorice, localitatea este, aşa cum sugerează şi numele ei, una destul de recentă. A fost atestată documentar pentru prima dată în 1777. Mult mai veche este Moldova Veche, localitate care aparţine azi din punct de vedere administrativ de Moldova Nouă, şi pe teritoriul căreia s-au găsit urme de locuire din neolitic, dar şi de exploatare minieră dacică şi romană.Apariţia Moldovei Noi a fost legată de exploatările miniere deschise aici pe vremea când austriecii deţineau Banatul şi porniseră un plan de industrializare şi de exploatare a resurselor mineraliere în zona de munte. La Moldova Nouă s-au înfiinţat furnale pentru minereuri neferoase, dar care după o perioadă au fost abandonate. S-a dezvoltat mai mult activitatea de extragere a minereurilor şi deja la începutul secolului XVIII a fost înfiinţat un oficiu montanistic aici. Populaţia atrasă a fost în marea ei majoritatea, românească. În 1950 Moldova Nouă a devenit reşedinţă de raion în cadrul regiunii Banat
Moldova Nouă a fost declarată oraş în 1954. În perioada comunistă, are loc o nouă creştere, pe fondul industrializării şi urbanizării generale a ţării. După 1990, activitatea industrială cunoaşte un puternic recul.
Biserica Catolică Moldova Nouă
Biserica Romano-Catolică din Moldova Nouă, monument istoric în stil neoclasic, a fost ridicată în piatră în secolul XVIII (1777-1778) pe locul vechii biserici din lemn existente aici înca din 1756. Biserica, cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, a suferit de-a lungul timpului o serie de distrugeri și refaceri din cauza istoriei zbuciumate a locului. În 1788, în timpul războiului cu turcii, lăcașul de cult a fost spoliat și distrus. În 1791 a fost refăcut și prevăzut cu un turn.
În timpul revoluției de la 1848 biserica e din nou distrusă, de data aceasta de populația sârbească, și refacută câțiva ani mai târziu (1852-1853). De data aceasta a fost distrusă și casa parohială și chiar matricolele de căsatorie, botez și înmormântare din secolul XVIII. La sfârșitul lui 1854 statul austriac a vândut minele și proprietățile sale Societății de Stat Privilegiate Austriece (StEG), care devine și binefăcătorul bisericii romano-catolice. În 1860, StEG dăruiește bisericii 3 clopote de fier și un ceas pentru turn. În timpul primului război mondial (în 1914) clopotele au fost rechiziționate, așa cum s-a întâmplat cu toate bisericile, și topite pentru muniție.
Chiar înainte de al doilea război mondial biserica e renovată atât la interior cât și la exterior cu ajutorul unor colecte. În timpul războiului biserica suferă distrugeri nu doar datorate războiului, ci și unui puternic cutremur (în 1940). Ultimele renovări au fost realizate în 2008 (exterior), respectiv 2012 (interior).
Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Moldova Nouă
Aceasta a fost supusă, în ultima perioadă, unor lucrări de amenajare la exterior.
Biserica având hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Moldova Nouă a fost zidită între anii 1774-1777. A fost precedată de un sfânt lăcaş din lemn, ridicat în 1733.
Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Moldova Nouă este construită din piatră şi cărămidă, cu o singură turlă, aşezat în partea de apus, după cum se întâmplă cu majoritatea bisericilor din Banat.
Pictura murală a Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Moldova Nouă este executată în ulei, în anii 1878 şi 1901, de către pictorul Gheorghe Putnic din Biserica Albă.
În Duminica a 5-a după Paști, 2021, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, a săvârşit slujba de sfinţire a exteriorului bisericii.
În fața bisericii catolice este parcul orașului , nu prea mare , dar cu arbori umbroși și câteva bănci pentru odihnă. În centrul parcului se află două monumente .Unul ridicat în 1935, un monument ridicat în amintirea eroilor căzuți în primul război mondial.
Tot aici se află și un monument ridicat în memoria celor căzuți în al doilea război mondial .
Cimitirul eroilor neamului din Moldova Nouă
Un obelisc din marmură albă a fost ridicat în parcul din fața portului în cinstea grănicerilor căzuți în luptele cu trupele germane în luna august 1944.În prezent monumentul a fost mutat în fața autogării din Moldova Nouă .
Casa de Cultură Moldova Nouă
Aceasta a fost construită în anul 1954 sub patronajul căreia se desfășoară activitățile culturale din oraș.
Ca urmare a numeroaselor descoperiri arheologice făcute după al dolilea război mondial în Clisura Dunării , în anul 1977 la Moldova Nouă a fost amenajată o „Expoziție pewrmanentă a dezvoltarii istorice pe teritoriul Clisurii”.Tot în cadrul Casei de Cultură a funcționat și un cinematograf.
Monumentul închinat minerilor
Deoarece orașul Moldova Nouă este un oraș minier, construit și dezvoltat în perioada postcomunistă,iar Sfânta Varvara este considerată ocrotitoarea minerilor în această zi are loc o slujbă de parastas pentru minerii adormiți în minele din Moldova Nouă.Tot în memoria minerilor care de-a lungul secolelor și-au sacrificat viața pentru a scoate la suprafață bogățiile subsolului, în anul 2009 a fost ridicat un monument în vecinătetea bisericii ortodoxe din Orașul Nou.Pe monumentul închinat minerilor stau așternute cuvintele „ Prin jertfa lor s-au ridicat între frumoasele dealuri și Dunăre, un oraș binecuvântat„. Acest monument a fost reabilitat de curând de către Primăria orașului Moldova Nouă.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Moldova Nouă
Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este situată în centrul orașului Moldova Nouă. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1995, de către Emilian Birdaș, Episcopul Caransebeșului. Construcția bisericii a început în anul 2000, iar aceasta a fost sfințită la data de 15 august 2019, de către Lucian Mic, Episcopul (actual) Caransebșsului acompaniat de un mare sobor de preoți. Arhitectura bisericii este în stil bizantin, aceasta având 3 turle.
Biserica sârbă din Moldova Veche
Conform izvoarelor scrise ( secXVIII) în localitate a existat o biserică ortodoxă sîrbă mai veche cu hramul Naşterii SF .Ioan Botezătorul , având însă nişte dimensiuni destul de modeste , construită din material lemnos. Actuala biserică cu acelaşi hram a fost edificată între anii 1853-1855 și este cel mai impunător lăcaş de cult , din punct de vedere dimensional , din întreaga zonă ( Clisura Dunării) , având o turlă înaltă care adăposteste cinci clopote și un mecanism de ceas . Initial catapeteasma bisericii a fost zidită . Ea a fost pictată de către pictorul Franz Vainhepl la începutul dec XX, dar nu s-a păstrat în timp.Vechea catapeteasmă zidită i-a lăsat locul uneia noi din lemn, opera sculptorului Ladislav Veres. În această nouă catapeteasmă și-au găsit locul totuși vechile uşi împărăteşti și diaconeşti.
În lăcaş se păstrează în jur de 40 de cărți vechi (sec.XVIII- XIX) cu caracter practic – religios.
Insula Ostrov Moldova Veche -zona umedă
Este o rezervaţie naturală situată în judeţul Caraş -Severin ,pe teritoriul administrativ al oraşului Moldova Nouă . A fost declarată arie naturală de protecţie specială avifaunistică în anul 2004 şi este inclusă în Parcul Natural Porţile de Fier.Se intinde pe o suprafaţă de 1.627 ha în Clisura Dunării , în partea nordică a satului Moldova Veche. Aria naturală reprezintă un ostrov ( insulă cu energie mică de relief cu luciu de apă , teren mlăştinos , vegetaţie specifică zonelor umede şi păduri) ce găzduieşte și asigură condiţii de hrană şi cuibărit pentru specii de păsări acvatice. Flora și fauna este specifică zonelor umede .Pe insulă trăiesc undeva la 130 de cai sălbatici .
Movila lui Attila
Movila se află în SV insulei Ostrov Moldova Veche și herghelia de cai ce trăiește pe insulă au dus la apariția legendei lui Attila Se povestește că acesta avut atâta armată, încât la moartea sa fiecare oștean a luat pământ cu coiful și a dus la mormântul lui Atila.Attila avea un armasar negru cu stea în frunte ,pe care doar el îl putea călări .După moartea sa unul din fii săi a scos armăsarul din grajd pentru al îmblănzi dar calul a fugit .Supărat fiul lui a trimis câțiva oșteni călare pe iepe roșii ,însă noaptea cînd aceștia se odihneau calul a fugit ,Acesta auzise chemarea stăpânului său ,găsind locul tainic al mormțntului lui Attila ,unde a rămas pentru al păzi.
Atracția cea mai mare o constituie mormântul lui Attila ,acesta fiind înmormîntat în 3 sicrie-unul de aur ,unul de argint și unul de fier.Împreună cu armele și bijuteriile lui printre acestea ar fi îngropată și sabia lui Attila supranumită și „Sabia lui Dumnezeu”.
IOANA MARIANA SPOREA
