Minunea lăcrimării icoanei de la biserica parohială greco-catolică „Sanctuarul Marian Maica Domnului, Apărătoarea Noastră” din Scăiuș.
Minunea lăcrimării icoanei de la Scăiuș s-a săvârșit în satul Scăiuș, comuna Fârliug, județul Caraș-Severin. Icoana Maicii Domnului a lăcrimat de două ori în anul 1934. Evenimentul a fost documentat de autoritățile bisericești, iar reprezentanții Bisericii au inițiat o anchetă pentru a confirma autenticitatea miracolelor. După verificări și mărturii ale martorilor, fenomenul a fost considerat de natură supranaturală și a fost perceput ca un semn al prezenței divine.
Scăiuș este o comună situată la 25 km de Lugoj, în direcția orașului Reșița, în județul Caraș-Severin. Între anii 1780-1800, comuna, pe atunci locuită numai de români, a fost bântuită de ciumă, care a secerat o treime din populație. În urma acestei calamități, pământurile au rămas necultivate, iar în gospodăriile părăsite au fost aduși cehi și slovaci, aproximativ prin anul 1854. Cehii erau din Moravia, de religie romano-catolică, iar slovacii din părțile Preșovului, de religie greco-catolică.
Slovacii s-au așezat în partea de nord-est a comunei și au cumpărat o casă și o grădină de patru hectare, unde au amenajat o capelă. Se pare că actuala capelă a fost construită sau cumpărată în jurul anului 1880 și amenajată ca biserică, cu un iconostas în față.
În anul 1890, familia Martiat Mihai și soția sa Marte au cumpărat o icoană a Preacuratei Fecioare Maria cu Pruncul Isus în brațe, pe care au dorit să o doneze capelei. Icoana este o cromolitografie în stil renascentist, foarte frumoasă. Credincioșii au împodobit-o cu o coroană de argint, realizată după modelul celei pictate pe icoană. Coroana de argint era așezată atât pe capul Fecioarei Maria, cât și pe cel al Pruncului Isus, fiind construită dintr-o singură bucată. Aceasta a fost realizată la Lugoj de argintarul evreu Coloman Blum. Icoana a fost așezată într-o cutie de lemn cu ușițe.
Despre minunea lăcrimării icoanei Maicii Domnului ne povestește Ilie Iulian Hașcear, preotul bisericii parohiale greco-catolice „Sanctuarul Marian Maica Domnului Apărătoarea Noastră” din Scăiuș.
,,Minunea lăcrimării icoanei Maicii Domnului s-a petrecut astfel: Prima lăcrimare a avut loc duminică, 30 septembrie 1934. Preotul Ion Crașovan se pregătea să slujească vecernia, în jurul orei 16:00, în timp ce slovacii organizau o horă în curtea bisericii. Cântărețul de strană, Ioan Turchinea, a trimis hora în drum pentru a nu deranja serviciul religios. Totuși, muzica se auzea în continuare. În capelă erau 12 femei mai în vârstă. La sfârșitul vecerniei, cantorul a observat o lacrimă la ochiul stâng al Fecioarei Maria. S-a apropiat și, convins de realitate, s-a speriat. Lacrima era adevărată.
Preotul și femeile din biserică au fost chemați, apoi și cei din horă. Toți au văzut lacrimile care străluceau în ochii Preacuratei Fecioare Maria. Lacrimile au rămas vizibile până în jurul orei 22:00, când au început să se usuce. Hora s-a destrămat, iar oamenii au fost cuprinși de frică. Unii s-au dus acasă să-și aducă familiile, alții au rămas în biserică până târziu. Preotul Crașovan a anunțat că se va face paraclisul Maicii Domnului în cinstea lăcrimării. Întreaga comunitate a fost profund mișcată de eveniment, iar femeile plângeau în hohote.
A doua lăcrimare a avut loc două săptămâni mai târziu, pe 15 octombrie 1934. Cantorul Turchinea a observat că purceii intraseră în curtea bisericii. A intrat să se roage puțin și, îngenunchind în fața icoanei, a văzut că amândoi ochii Preacuratei Maria erau scăldați în lacrimi. Au fost trase clopotele și s-au adunat enoriașii. Lacrimile erau mai mari de această dată, iar femeile plângeau din nou în hohote. O bătrână, Ana Mateescu, a atins una dintre lacrimi cu degetul, iar aceasta s-a spart și s-a prelins pe degetul ei.
A doua lăcrimare a durat aproximativ două ore, iar în total au curs cinci lacrimi, care au fost colectate într-un potir de către preotul Ioan Crașovan. La ambele lăcrimări au asistat sute de persoane care au confirmat autenticitatea evenimentelor sub jurământ. Minunea lăcrimării Maicii Domnului a fost adusă la cunoștința episcopiei greco-catolice din Lugoj, condusă la acea vreme de episcopul Alexandru Nicolescu. După mai multe sesizări, episcopul a hotărât să se facă cercetări și a numit o comisie pentru luarea de declarații sub jurământ la fața locului.
În anul 1935, în luna iunie, episcopul Alexandru Nicolescu s-a deplasat la Scăiuș însoțit de o comisie, care a efectuat cercetări asupra fenomenului. De atunci, în fiecare an se sărbătorește această minune, împreună cu celelalte sărbători mariane, la data de 5 septembrie.
În septembrie, pe 27, va avea loc o noapte de veghe pentru a marca acest mare eveniment. Avem un motiv în plus să-i mulțumim Preacuratei Maria pentru dragostea ei maternă, iar pe 28 septembrie, ziua cea mai apropiată de comemorarea din 30 septembrie, vom organiza o slujbă specială, deoarece în 30 septembrie este zi lucrătoare.
Avem invitați pe Preasfințitul Ioan Călin Bot și un sobor de preoți dornici să cinstească pe Maica Domnului, povestește Ilie Iulian Hașcear, preotul bisericii parohiale greco-catolice „Sanctuarul Marian Maica Domnului” din Scăiuș.
Minunea de la Scăiuș a avut un impact semnificativ asupra comunității locale și asupra credincioșilor din întreaga țară. A devenit un simbol al speranței și al rugăciunii, oferind un prilej de reflecție asupra credinței și a legăturii personale cu divinitatea. Evenimentul rămâne o mărturie a credinței și a misterului divin, continuând să inspire și să întărească sufletele celor care cred în puterea rugăciunii și în intervenția Maicii Domnului în viețile oamenilor.
Dan TIMARU
