Lumea subterană din orașul Oravița, rămasă în întuneric de peste 260 de ani, a atras atenția comunității speologice și turistice din Caraș-Severin, încă de la începutul anilor 2000. O rețea de tuneluri de mari dimensiuni străbate subsolul orașului pe sub case și străzi.
Construită timp de 21 de ani, între 1733 și 1754, pentru a drena apele pârâului Oravița, afluenții acestuia și apele menajere ale gospodăriilor din localitate, rețeaua de tuneluri a fost declarat monument istoric pentru vechimea sa, dar și a lucrărilor. Are cinci sectoare cu lungimea aproximativă cuprinsă între 100 de metri și 2 kilometri, cel mai spectaculos și mai lung tronson fiind situat în orașul vechi, începând din apropierea barajului Lacul Mic. Tunelul are un diametru mediu de 4 metri, cu mai multe ramificații și ieșiri la suprafață, o parte obturate în prezent.
Tunelurile sunt construite din lespezi de calcar, iar pe alocuri din blocuri de tuf calcaros sau cărămidă. Impresionează prin frumusețea și complexitatea lor, precum și prin cele trei cascade subterane cu înălțimi între 1 metru și 4 metri.
Explorarea subteranelor de către speologii Asociației „Exploratorii”, cu sprijinul Asociației Speocaraș, făcută în urmă cu câțiva ani, a fost inițiată pentru ca primăria să dezvolte proiecte de reabilitare și dezvoltare turistică. Doar că, până acum, nu s-a întâmplat nimic notabil în acest sens.
În urma explorării, se constată doar că tunelul are nevoie de reparații, după care poate fi integrat în planurile de dezvoltare turistică. Întreaga amenajare ar putea deveni un important obiectiv turistic al regiunii, nu doar al Oraviței
