La ieșirea din Sinersig, pe drumul județean care duce spre Buziaș, pe partea dreaptă, se află o „parcare” care, dacă o privești mai atent, pare să fi fost transformată într-o adevărată groapă de gunoi în aer liber.
Obiecte casnice, deșeuri și tot felul de lucruri aruncate zac acolo de zile bune. Nu de ieri, nu de câteva ore. De zile. Poate de săptămâni. Cine mai știe? Și, din ceea ce se vede, nimeni nu pare să aibă nicio problemă cu această situație.
Dincolo de imaginea deplorabilă pe care această zonă o oferă călătorului, apar, firesc, o serie de întrebări:
Cine răspunde de această zonă? Cine trebuie să verifice? Cine trebuie să dispună curățenia? Și, mai ales, cine încasează sume importante pentru aceste servicii care nu se fac?
Cetățeanul plătește taxe și impozite. Plătește pentru servicii publice. Plătește, direct sau indirect, pentru întreținere, administrare și pentru funcționarea instituțiilor care au obligația de a se ocupa de spațiile și bunurile aflate în responsabilitatea lor.
Și atunci mai apare o întrebare care poate deranja: Dacă oamenii plătesc pentru ca lucrurile să fie făcute, de ce trebuie să accepte mizeria, nepăsarea și lipsa de reacție?
Unde este responsabilitatea autorităților în atribuțiile cărora intră și întreținerea acestei parcări sau a zonei respective?
Dacă problema este provocată de unii cetățeni certați cu bunul-simț, atunci există și soluții. Supravegheați zona, identificați-i pe cei care aruncă gunoiul și aplicați sancțiunile prevăzute de lege. Nu este suficient să curățăm, din când în când, ceea ce alții murdăresc. Trebuie să existe și măsuri pentru ca situația să nu se repete.
Pentru că, în fond, curățenia nu înseamnă doar să strângi gunoiul după ce a fost aruncat. Înseamnă și prevenție, supraveghere și responsabilitate.
Când o situație atât de evidentă este lăsată să se degradeze zile la rând, este absolut legitim ca oamenii să se întrebe dacă cei plătiți să se ocupe de aceste lucruri chiar își fac treaba.
Nu este normal ca o zonă aflată la marginea unei localități să devină, încetul cu încetul, un loc în care fiecare poate arunca ce nu-i mai trebuie. Și mai este ceva.
Sinersigul nu este doar un punct pe hartă. Este locul în care trăiesc oameni. Este locul prin care trec oameni. Este imaginea unei comunități.
Banatul a fost asociat, de generații, cu omul gospodar, mândru de identitatea lui și cu respectul pentru locul în care trăiește. Cu omul care nu suporta să aibă mizerie în propria curte și care, dacă vedea ceva în neregulă, punea mâna și rezolva. Acum ce facem?Trecem pe lângă gunoi. Îl vedem. Ne deranjează, dar mergem mai departe. Poate că ar trebui să ne întrebăm nu doar „Cine a aruncat?”, ci și „Cine trebuia să vadă și nu a văzut?”
Pentru că nepăsarea nu începe întotdeauna cu cel care aruncă un sac de gunoi. Uneori începe cu cel care îl vede și consideră că nu este treaba lui.
Întrebarea care îmi stăruie în minte rămâne, totuși: Unde a dispărut mândria bănățeanului?


















































































































