„1 milion de români suferă de astm. De Ziua Mondială a Astmului, vorbim despre tratamente care nu ajung la toți pacienții. Nu am aer! Mă sufoc! Mi-e teamă! Nu pot să respir! Acestea sunt cele mai des întâlnite senzații prin care pacienții spun că trec atunci când au o criză de astm. Astmul bronșic este caracterizat de inflamația cronică a căilor aeriene, asociată cu obstrucție ce limitează fluxul de aer și hiperreactivitate bronșică determinată de diferiți stimuli”, spune președintele Comisiei de Pneumologie din Ministerul Sănătății și managerul Spitalului „Dr. Victor Babeș” , din Timișoara, medicul Cristian Oancea.
Anual sunt înregistrate peste 200.000 de exacerbări severe. Aceasta înseamnă că, în fiecare minut, un român are o criză de astm care îi pune viața în pericol. În medie, un pacient cu astm are două episoade ce necesită internare în spital și mai multe crize care presupun tratament ambulatoriu. În ultimul an, în Spitalul de Boli Pulmonare și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” au fost internați peste 500 de pacienți cu exacerbări ale astmului bronșic.
”Wheezing-ul, acea respirație șuierătoare, dispneea – lipsa aerului, tusea și constricția toracică sunt cele mai frecvente simptome ale bolnavului cu astm. În cazul unei exacerbări se produce o îngustare a căilor aeriene din plămâni, ceea ce reduce capacitatea organismului de a inspira oxigen. Se intensifică tusea, mai ales noaptea, crește senzația de lipsă de aer și apare o presiune în piept. Astmul afectează calitatea vieții pentru că vorbim de internări în spital, de concedii medicale, de imposibilitatea desfășurării unei activități. Iar astmul nu se vindecă, dar poate fi controlat. De aceea, nu întâmplător, tema din acest an a Zilei Mondiale a Astmului subliniază necesitatea ca fiecare persoană cu astm bronșic să aibă acces la medicația inhalatorie antiinflamatorie, la corticoterapie”, mai spune medicul Cristian Oancea.
Prin tema aleasă pentru 2026, Global Initiative for Asthma vizează eliminarea discrepanțelor dintre tratamentul ideal și cel real. De aceea, este necesară reducerea utilizării excesive a inhalatoarelor de „criză”, cu acțiune rapidă, care maschează simptomele fără a trata inflamația de bază.
”În astm, nu tratamentul este costisitor, ci lipsa lui. Fiecare exacerbare prevenită înseamnă nu doar un pacient care se simte mai bine, ci și un sistem medical mai sustenabil, pentru că aceste exacerbări cresc costurile de tratament cu aproximativ 25%, independent de gradul de severitate. Prevenirea unei internări acoperă costul tratamentului inhalator pentru mai mulți ani. Tratamentul anual al corticoterapiei inhalatorii poate să fie între 1.500 – 2.500 lei, pe când o internare moderată costă echivalentul a unu – doi ani de tratament, una severă trei – cinci ani, iar o internare în ATI poate ajunge până la echivalentul a 10 ani de tratament. De aceea, este necesar să luăm măsuri din timp, prin elaborarea unor programe naționale de depistare timpurie a astmului. În Timiș avem, de exemplu, de aproape jumătate de an, un registru al pacienților cu forme severe de astm. Acesta ar trebui extins la nivel național, pentru că, deocamdată, vorbim de un număr relativ mic de cazuri comparativ cu alte țări europene, nu pentru că boala este mai rară, ci pentru că, din păcate, este subdiagnosticată”, a afirmat Cristian Oancea.
Un milion de români, majoritatea sub 45 de ani, suferă de astm bronșic, caracterizat de inflamația cronică a căilor aeriene, asociată cu obstrucție care limitează fluxul de aer și hiper-reactivitate bronșică determinată de diferiți stimuli.
