Georges Devereux, un nume care a marcat domeniul psihologiei și antropologiei, s-a născut la Lugoj, în Banat, ca mezinul dintre cei trei copii ai unei familii de evrei de limbă maghiară și germană. Această familie, care inițial purta numele Deutsch, ulterior maghiarizat în Dobó, era bine situată și educația sa a fost influențată de mediul familial divers. Conform discipolului său Tobie Nathan, pe Devereux l-ar fi chemat Weissmeier, nume schimbat ca să-și ascundă originea evreiască.
Contextul familial al lui Devereux a fost unul complex. Tatăl său, Eugen (Jenő), era avocat cu vederi socialiste și un admirator al culturii franceze, în timp ce mama sa, Margarethe (Margit), era germanofonă și aprecia cultura germană. Copilăria lui Georges a fost marcată de conflicte și frustrări, în special în relația cu mama sa, care părea insensibilă la nevoile emoționale ale copiilor.
Dorea să devină pianist
Din copilărie, Georges Devereux a manifestat un talent remarcabil pentru limbi, stăpânind limbile maghiară, germană, română și franceză. De asemenea, el a dezvoltat abilități muzicale, cântând la pian, compunând melodii și scriind poezii. Inițial, și-a dorit să devină pianist de concert, dar un accident la mâna dreaptă l-a determinat să-și schimbe direcția.
La vârsta de 18 ani, sub impactul pierderii fratelui său mai mare și refuzând să se înroleze în armata română, Devereux a decis să părăsească România și să studieze în străinătate. Acesta a început studiile de fizică la Paris, unde a urmat cursuri cu Marie Curie și Jean Perrin. Cu toate că a fost atras de obiectivitatea fizicii, a întrerupt studiile după doar un an și jumătate.
În anii care au urmat, Devereux a frecventat cercurile literare și artistice din Germania și Franța, a scris literatură avangardistă și a avut ocazia să cunoască personalități precum Klaus Mann și Eugene Ionesco. El a scris un roman nepublicat intitulat „La faune dans un enfer bougeois” (Fauna într-un infern burghez).
A obținut o bursă Rockefeller, pentru studii în SUA
În 1932, Devereux s-a convertit la catolicism și a adoptat numele de familie de origine franceză, Devereux. A urmat apoi studii de lingvistică și etnologie, obținând o bursă Rockefeller pentru a studia antropologia în Statele Unite. A studiat la Universitatea Berkeley din California, sub îndrumarea profesorilor Alfred Kroeber și Robert H. Lowie.
Cercetările sale l-au dus în teren, unde a studiat viața amerindienilor din tribul Mohave din California. A petrecut timp în Indochina pentru a cerceta obiceiurile populației Sedang Moï. După întoarcerea sa în Franța, a devenit interesat de psihanaliză și psihiatria transculturală.
Devereux s-a naturalizat american și s-a înrolat în marina militară a SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, s-a întors în Franța pentru a-și perfecționa cunoștințele în psihanaliză sub îndrumarea unor profesioniști precum Marc Schlumberger și Géza Róheim. A continuat să lucreze în domeniul psihanalizei la clinica Menninger din Topeka, Kansas, unde a studiat sub îndrumarea lui Robert Jokl și Karl Menninger.
Părintele etnopsihiatriei
În timp ce preda antropologie la diferite universități, Devereux a lucrat cu veterani de război amerindieni suferind de neuroză post-traumatică. A devenit un psihanalist reputat și a predat etnopsihiatria și psihanaliza la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris și la Universitatea Oxford.
De-a lungul carierei sale, Devereux s-a remarcat pentru dezvoltarea disciplinei numite etnopsihiatrie, concentrându-se pe tratamentul psihic în rândul populațiilor cu culturi diferite, în special cele extra-europene.
În viața personală, Georges Devereux a fost un om complex și nonconformist, cu multiple căsătorii și pasiuni politice distincte. A murit la Paris în 1985, iar cenușa sa a fost depusă în cimitirul mohave din Parker, Colorado.
Moștenirea lui Devereux a rămas puternică în Franța și în rândul continuatorilor săi, precum Tobie Nathan și Marie Rose Moro, care s-au dedicat practicii clinice cu imigranții. De asemenea, influența sa se regăsește în activitatea „a doua generație” a școlii de etnopsihanaliză de la Zürich, ceea ce îl face să fie una dintre figurile remarcabile ale domeniului psihanalizei și antropologiei.
