Ignatul este ziua în care bănățenii își duceau munca de pe anul în curs la final, odată cu sacrificarea unuia sau mai multor porci pe care i-au crescut în gospodăriile lor. Ignatul are loc de generații încoace pe 20 decembrie, fiind o sărbătoare de fapt, nu doar ziua în care taie lumea porcii, mai exact închinată Sfântului Ignație Teoforul.
Tradițiile de ignat diferă de la o regiune a țării la cealaltă. Începem cu Banatul, acolo unde se spune că trebuie musai să fie prezent o persoană miloasă la sacrificarea animalului. Dacă nu vine o persoană cu inima blândă, cum ar fi un copil, se zice că porcul va muri mult mai greu, iar carnea acestuia va fi tare, și nu va putea fi pregătită pentru mâncat.
Ignatul în țară
În Oltenia, dar și în alte părți de țară, după sacrificarea porcului, pârlire și spălare, se pune deasupra acestuia o pătură. Asta pentru ca un copil mic să poată să îl încalece. Dacă se întâmplă asta, atât pruncul, cât și familia acestuia vor avea un an fără probleme medicale sau financiare.
Pe lângă Teleorman, se crede că dacă pe fruntea celor mic se face semnul crucii, cu sângele animalului tăiat, în ziua de ignat, atunci cei mici vor fi sănătoși și roșii în obrăjori până de următoarea sărbătoare, adică pe tot parcursul anului.
Tradiții mai puțin ortodoxe
Înainte cu o zi de ignat, unii români iau un dovleac căruia îi taie coada, după care îl pun la păstrat. Dovleacul s-ar părea că are puteri neomenești, putând să ducă la dispariția bubelor ce apar câteodată pe pielea celor mici. În unele părți de țară, untura de la porc este folosită pentru descântece și vrăji.
Dacă familia bănuie un membru că s-ar putea să ajungă strigoi, după moarte, acesta este uns cât este viu cu untura porcului negru sacrificat de ignat. Tot în ajun de ignat, vrăjitoarele umblă pe la case pentru a le lua belșugul acestora. Ca și protecție, gospodinele caselor aruncă o mână de grâu în fața caselor, astfel că locuințele nu pot fi pătrunse de spiritele rele.
