Ungurii, dar doar în anumite zone, îi spun Supă de ardei umpluți. Altfel, tradițional, ardeii umpluți sunt o mâncare in sine, trebuie să aibă destulă zeamă când fierb in oală. Există anume soiuri de ardei gras galben pretabil pentru a fi umpluți, la bază nu foarte alungiți, cu mirosul de coajă parfumat Gustul lor e unul delicat, aromat de ardei, dulceag, nicidecum amărui.
Dacă mergi in piețele din vestul țării, să ceri simplu ardei pentru umplut. În orice caz, dacă ai ardeii potriviți, nu e suficient. Căci nu te pui la masă când ai ardei umpluți in meniu dacă nu ai scos deja borcanul cu smântâna grasă, pâine și sarea.
Acestea fiind zise, eu mi-am scos în farfurie 2 ardei și o lingură dolofană de smântână de la Laptaria cu caimac, de 35% grăsime. Spre deosebire de smântâna fermentată, e mai cremoasă, se unge singură pe pâine. Ceea ce am făcut, din obișnuință, din instinct, noi la Timișoara avem această tradiție: mâncăm toată smântâna înainte, pe felii groase de pâine, cu sare, spre „disperarea” celor care caută smântâna. Dacă mă-ntrebați cum arată ambalată smântână de la @Lăptăria cu Caimac, nu mai am cum. Până să-i fac poză, mătușa a ochit borcanul golit de Smântână dolofană care a ajuns in mașina de spălat vase, nu s-a supărat. Ați ghicit, il va folosi la zacuscă.
Zice impăcată, „când mai vorbești cu amicii tăi de la Lăptăria cu caimac, să le spui că fac o treabă grozavă. Tu te-ai săturat deja de la smântână, mâine mai avem ardei, iar eu m-am ales cu borcanul reciclat. Nu se știe ce vremuri vin. Mătușa mâine face 89.