Timișoara a avut nenumărate personaje interesante, de-a lungul istoriei. Așa a fost și Ignat, un „ghiaur” priceput care o bună perioadă i-a jucat pe degete pe turcii care au cucerit orașul și a reușit să le câștige încrederea și să se îmbogățească de pe urma lor.
Cunoscutul istoric Ioan Hațegaan povestește despre Ignat, în cartea sa „Prin Timișoara”. Istoricul bănățean spune a descoperit povestea lui Ignat „printre sutele de istorii datorate scribului lui Cafer paşa — Leul din Timişoara”
„Ignat, un ghiaur ce nu se mulţumeşte cu strălucita situaţie, ci doreşte o altaIată-i întâmplările: în perioada asediului Vienei de către otomani (1683), în Timişoara trăia un creştin care a luat religia austriecilor (catolică — n.n.) şi care a fost ani de-a rândul tălmaci şi medic al lui kethuda Ahmed. Beilerbeii se schimbau, însă Ignat al nostru rămâne la post: traducea din şi în patru-cinci limbi, se pricepea de minune la vindecat diferite boli. Şi-a luat şi pământ, a câştigat şi respectul celor din jur; ba chiar s-a şi însurat. Cu diverse prilejuri a şi luptat împotriva creştinilor, a tras împotriva lor, a ucis pe unii, aşa încât a câştigat încrederea tuturor, inclusiv a celebrului Cafer paşa (Djaver — n.n.). Era stimat şi preţuit de întreg eyaletul”, arată istoricul Ioan Hațegan.
În izvoarele istorice citate de Ioan Hațegan se vorbește despre inteligența și priceperea lui Ignat, în diverse domenii. „Se specializase şi-n astrologie, fiind chemat la diverse personalităţi să le prezică viitorul şi câştigând şi de aici foarte bine.”, arată istoricul
Chiar dacă averea lui Ignat sporea, într-o bună zi, acesta a dezertat la creştini și a fugit din tabăra turcilor, la comandantul austriac al Transilvaniei, generalul Heissler.
„Acesta îi apreciază inteligenţa şi valoarea cunoştinţelor, mai ales că proaspăt convertitul Ignat îi spusese absolut tot ce ştia despre Timişoara şi Banat — şi nu era deloc puţin. Dar Ignat avea un plan: să cucerească cetatea Ciacova, aflată la patru ore de Timişoara, şi, de aici, să pornească lupta pentru eliberarea Timişoarei de sub otomani. Primeşte călăreţi şi pedestraşi cu care acesta atacă fortificaţia dorită. Generalul îi oferă sprijinul comandanţilor cetăţilor Lugoj, Sebeş (Caransebeş), cu forţele lor. Cucerirea Ciacovei a fost uşoară. De aici, Ignat făcea incursiuni şi captura sau ucidea solii şi convoaie otomane, făcea schimb de prizonieri. Ca astrolog şi-a prezis că, în curând, va avea reşedinţa în cetatea Timişoarei. A şi început pregătirile de adunare a mii de oşteni pentru a asedia cetatea dorită ca reşedinţă. Djafer paşa i-a întins o cursă în zonă, l-a urmărit, l-a prins şi legat. Până la urmă, oştenii l-au decapitat şi i-au dus capul paşei, care i l-a înfipt într-un stâlp de gard din cetate. Aşa încât auto-horoscopul a fost corect întocmit, cu un mic amendament: nu a specificat dacă reşedinţa sa definitivă la Timişoara va fi în viaţă sau mort. Ceea ce l-a şi costat viaţa. Iată, aşadar, un episod al unei situaţii generale în lumea creştină de atunci: cum să alegi o viaţă bogată slujindu-i pe otomani sau să renunţi la ea în schimbul luptei pentru alungarea lor din Banat. Ignat a ales, a jucat şi a plătit pentru acest joc”, scrie istoricul bpănățean.
Ioan Hațegan este un istoric român, specializat în istoria Banatului. Între 1956–1967 a urmat școala generală la Cenad și Sânnicolau Mare și liceul „Mihai Eminescu din Sânnicolau. Între 1967–1973 a urmat cursurile fără frecvență ale Facultății de Istorie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În 1994 și-a susținut la aceeași universitate teza de doctorat cu titlul „Pavel Chinezu”.
După absolvire a fost profesor de istorie la școlile din Sânnicolau Mare, Ianova, Seceani, Berini și Vișinelu și la liceele din Gătaia și Recaș. Din 1973 a trecut la Muzeul Banatului ca muzeograf medievist și la secția de carte veche a bibliotecii județene Timiș. După 1991 a fost consilier teritorial șef al Inspectoratului pentru Cultură Timiș, cercetător științific principal I la Institutul de Științe Socio-Umane Titu Maiorescu al Academiei Române, filiala Timișoara și, între 1991–1993, profesor la Universitatea de Vest.
A publicat numeroase cărți, studii de specialitate și articole. Din 77 de titluri, 14 se referă la istoria Banatului.
În noiembrie 2019 a fost declarat cetățean de onoare al municipiului Timișoara.