Fiecare oraș din România are locurile lui care, deși dispărute de ani buni, au rămas în memoria colectivă a localnicilor. La Lugoj, un asemenea loc, care a căpătat un adevărat statut de legendă, deși a existat, este fosta grădină de vară Concordia. Oamenii își aduc aminte de ea cu bucurie, în timp ce recunosc că nu era neapărat mai bine pe atunci, însă lumea era mai dispusă la comunicare, la socializare și la tot ce înseamnă petrecerea timpului liber în compania amicilor. Concordia era de departe locul preferat al lugojenilor pentru asemenea activități
Cum a apărut Terasa Concordia
Rădăcinile celui mai emblematic loc de socializare din istoria Lugojului sunt adânc înfipte în viața culturală și socială a orașului de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Clădirea principală a fostului Hotel Concordia, situată pe strada V.V. Delamarina (fosta Brauhausgasse sau Strada Berăriei), a fost construită între anii 1885-1887. Inițiativa a aparținut renumitului Coriolan Brediceanu, în calitate de președinte al Comitetului Ortodox, proiectul fiind aprobat de Sinodul Parohial Ortodox. Sinodul a finanțat lucrările executate de firma lugojeană Goerner-Parvy pentru suma de 22.745 de florini. Denumirea de „Concordia” a fost aleasă urmând modelul de emancipare a românilor din Transilvania, devenind rapid un nume de referință în oraș. Pe lângă cafeneaua generoasă de la parter și camerele de hotel, în curtea complexului a fost amenajată o grădină spațioasă de vară. Aceasta dispunea de un spațiu special pentru dans, o pistă de bowling, un pavilion pentru muzică, o bucătărie de vară și un frigider de băuturi, o raritate absolută la acea vreme. Această curte interioară avea să devină, de-a lungul deceniilor, legendara Grădină de Vară Concordia, locul unde s-a înfăptuit și celebra „Masă a Poganilor”. La Masa Poganilor se întâlneau mari personalități, Coriolan Brediceanu, George Dobrin, V.V. Delamarina, A.C. Popovici, Ion Popovici Bănățeanul sau Camil Petrescu. Aici s-au luat decizii istorice pentru comunitate, cum ar fi trimiterea lui Traian Vuia la Paris în 1901 pentru continuarea studiilor, sau punerea bazelor ziarului Drapelul, condus de Valeriu Braniște.Patronul de la Concordia: „Patru lei sucul sau o bere”
Trecând pragul spre a doua jumătate a secolului XX și perioada de dinainte de Revoluție, atmosfera de la terasă s-a transformat, dar și-a păstrat esența de nucleu al orașului. Cei care au gestionat locul își amintesc cu nostalgie de perioada în care terasa era plină până la refuz, iar farmecul ei era dat tocmai de clienții fideli și de spiritul liber care plutea în aer. Pentru patroni, Concordia nu era doar o afacere, ci o adevărată stare de spirit, un loc deosebit în care standardele ospitalității se împleteau natural cu boemia locală.
Petrecere la grădina de Vară Concordia – Facebook
„S-a închis complet în 2011, nu au mai vrut să prelungească atunci contractul, parohia. Domnul Boldea era atunci, el a intervenit acolo și a zis că vrea să ia locația. I-au dat contract acolo, domnul Boldea a tăiat toți pomii, a distrus și ciuperca aia, era un fel de suprafață acoperită, a lăsat cimentul gol. Pe ciment au vrut să facă locuri de joacă, nu a venit niciun copil, din cauza soarelui. Era singurul loc din oraș unde mai puteai ieși, era patru lei un suc, o bere. Acum e 10 lei o cafea minim, atunci era 5 lei intrarea, te simțeai bine și cu bani puțini”, a declarat pentru VoxRadar Dan Mateiaș, fostul patron al Grădinii Concordia.Ospătarii și cei care îngrijeau terasa la acea vreme, până în timpurile moderne, erau gazdele perfecte de fiecare dată. Deși terasa se schimbă ca stil și înfățișare după Revoluție, cei responsabili se asigură că atmosfera rămâne unică, iar clienții pleacă mereu cu zâmbetul pe buze și cu dorința de a reveni a doua zi.
Artist lansat la Concordia: „Venea lumea mai ales pentru muzică”
Grădina de vară nu ar fi fost completă fără muzica de calitate, care răsuna din pavilionul special amenajat. În anii ’70 și ’80, terasa Concordia a devenit o rampă de lansare și un spațiu de exprimare pentru numeroase trupe lugojene de top și artiști locali. Serile de vară atrăgeau publicul ca un magnet, curtea devenind arhiplină. Artiștii acelor vremuri își amintesc cu o emoție profundă de publicul cald, de vibrația locului și de sunetul inconfundabil care se mixa cu fumul grătarelor și zumzetul discuțiilor purtate la mese. Era locul unde arta întâlnea strada în cel mai autentic mod posibil. O personalitate strâns legată de farmecul și bunul mers al terasei Concordia este artistul Cezar Costescu.„Eu am cântat o singură vară acolo, în 1983, cu o trupă formată ad-hoc, însă de acolo ne-am lansat, în vara aia am format Logic, formația. Venise Freddy Stauber din Timișoara, a venit acolo, ne-am întâlnit, și am zis să facem o trupă. În toamnă, deja cântam la Dinamo, atunci ne-am înfințat. Era o trupă de populară și de ușoară, era o atmosferă frumoasă pentru noi toți. Era Freddy, era Vio Târziu la bass, el a văzut că eu nu eram cu populara și așa ne-am înființat ca trupă de ușoară. Din octombrie, eram deja la Dinamo, cu toboșar, cu tot. Venea venea la bere, la mici, însă mai ales la muzică, era cu adevărat deosebit”, a declarat pentru VoxRadar artistul lugojean Cezar Costescu.Cei care l-au cunoscut sau l-au întâlnit la terasă își amintesc de el ca de o figură emblematică a vieții artistice lugojene, un om al locului care, deși a cântat la Concordia doar o vară, a rămas unul dintre artiștii de seamă ai orașului chiar și în zilele noastre. Personalități ca el au definit spiritul Concordiei, transformând o simplă ieșire la bere într-o experiență culturală și socială greu de egalat în prezent. Astăzi, din fosta grădină de vară de lângă Liceul „Iulia Hașdeu” și Biserica cu două turnuri nu a mai rămas decât o curte. Clădirea istorică a hotelului a devenit un corp al liceului, iar în spațiul unde odinioară se puneau la cale destinele orașului, autoritățile au amenajat un spațiu de joacă pentru copii, asta nu înainte ca administrația locală și mitropolia să se certe pe tema locului de joacă. S-a renunțat între timp la acest loc de joacă, după plecarea administrației Boldea. Deși Lugojul s-a schimbat, și oamenii care locuiesc aici odată cu el, Concordia, grădina de vară dispărută înainte de Revoluție, rămâne pentru nostalgici cea mai populară și renumită terasă din istoria orașului. Aceștia au un singur dor, acela de a mai servi o bere la una dintre mesele verzi ale terasei, măcar încă o singură dată… Surse: Redeșteptarea, Facebook, Actualitatea, Lugojeanul (1), Lugojeanul (2) SURSA: voxradar.ro
Concordia, terasa închisă din Lugoj după care tânjește tot orașul. Grădina de vară unde lumea socializa de dimineața până noaptea