Sfântul Ierarh Nicolae, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății, este sărbătorit anual pe 6 decembrie, fiind cunoscut atât ca protector al copiilor, cât și al celor acuzați pe nedrept, al marinarilor, negustorilor și al celor aflați în primejdie. Tradiția darurilor lăsate copiilor cuminți în noaptea de 5 spre 6 decembrie își are originea în faptele sale de milostenie, conform: https://www.pressalert.ro/
Obiceiul ghetuțelor umplute cu dulciuri sau, în cazul celor neascultători, cu o nuielușă, este strâns legat de generozitatea Sfântului Nicolae, care, potrivit tradiției, a ajutat în taină numeroși oameni aflați în nevoie. Cele mai cunoscute fapte atribuite lui includ salvarea a trei fete sărace prin oferirea zestrei, potolirea unei furtuni pe mare și salvarea de la moarte a trei soldați nevinovați.
Potrivit relatărilor târzii, învăluite în legende, Sfântul Nicolae s-a născut în jurul anului 280, în portul Patara din Asia Mică, într-o familie de creștini înstăriți. După un pelerinaj în Egipt și Palestina, a devenit episcop de Myra, funcție din care s-a remarcat prin activitate pastorală și fapte caritabile.
În timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian, a fost întemnițat, fiind eliberat ulterior de împăratul Constantin cel Mare, după Edictul de la Milan din anul 313, care a pus capăt prigoanei creștinilor. Unele izvoare susțin că a participat la Primul Conciliu Ecumenic de la Niceea, în anul 325.
Sfântul Ierarh Nicolae a trecut la cele veșnice în jurul anului 345 și a fost îngropat în biserica episcopală din Myra. Primele mențiuni scrise despre viața sa apar în secolul al VI-lea, iar cultul său s-a răspândit în Occident începând cu sfârșitul secolului al IX-lea.
Moaștele sfântului, considerate izvorâtoare de mir și făcătoare de minuni, au fost duse ulterior la Bari și Veneția de către cruciați. O relicvă importantă, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, se află astăzi la biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București, unde ar fi ajuns în jurul anului 1600, prin mijlocirea lui Mihai Viteazul.