Cuţitul are multiple întrebuinţări în cadrul gospodăriei, acum și în trecut. Era și este ustensila principală folosită pentru servirea mesei, furculiţele făcându-şi apariţia abia la finalul perioadei medievale. Alături de produsele locale, au fost folosite cantităţi mari de cuţite importate din renumitele centre meşteşugăreşti germane şi austriece.
În colecţiile Muzeului Naţional al Banatului se regăsesc numeroase astfel de produse de import, prevăzute cu semne de meşter sau de atelier, care garantau totodată autenticitatea produselor şi pe baza cărora putem determina locul lor de provenienţă.
Elementele componente ale cuţitelor puteau fi confecţionate în centre diferite, astfel lamele confecţionate în centre specializate austriece sau germane, dintr-un oţel de calitate superioară, puteau fi achiziţionate în cantitate mare de alte centre, unde erau prevăzute cu mânere şi vândute apoi ca produse finite.
Exponatul lunii aprilie este un cuţit cu plăsele lucrate din os şi fixate cu nituri, descoperit în anul 1910 în Timişoara în timpul lucrărilor de canalizare în faţa Casei comitatului (azi Muzeul Național de Artă). Lama cuţitului dispune de un semn de meşter sub forma unei semilune, realizată prin damaschinare cu alamă.
Semnul de meşter indică ca posibilă provenienţă a piesei faimosul centru de producţie Solingen, cu o tradiţie de peste şapte sute de ani. Artefactul din colecţia muzeului poate fi datat aproximativ în secolele XVI-XVII.
