Recunoaștere pentru patrimoniul timișorean. Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în județul Timiș anunță că Muzeul de Transport Public “Corneliu Mikloși”, Uzina de Apă Industrială și Uzina de Apă nr. 1 Urseni (viitorul Muzeu al Apei Timișoara) fac parte acum din Ruta Regională a Patrimoniului Industrial.
Muzeul de Transport Public “Corneliu Mikloși”
Conform site-ului xe prezentare a obiectivului turistic, istoria acestui muzeu începe în anul 2000, an în care se înfiinteaza asociația non-profit Tram Club Banat, din care fac parte pe lângă RATT și regiile de transport din Arad si Reșita. Printre scopurile acestei asociații se enumera conservarea tramvaielor istorice, utilizarea acestora în cadrului turismului urban durabil, dar și studierea istoriei transportului public din Timișoara. Ca urmare a eforturilor comune ale TCB si RATT, s-a dezvoltat treptat o colecție de tramvaie.
Prin relațiile pe care Tram Club Banat le-a dezvoltat cu asociații non-profit similare, din străinătate, și cu specialiști ai regiei de transport, s-a reușit reabilitarea unora dintre tramvaie. Dintre acestea sunt menționate tramvaiele destinate transportului de persoane: vagonul tras de cai, vagoanele cu dubla comanda “Gemene”, vagonul motor Timis T1-62, vagonul Electroputere V 54 , vagonul ITB Vo58, trenul alcatuit din vagon motor + vagon remorca Timis 2, tramvaiul Duwag GT8 N dar si exemplarele utilitare: vagonul Lowry, vagonul cu plug pentru zăpada și vagonul polizor.
Colectia muzeului s-a îmbogățit cu câteva exemplare istorice donate de muzee similare din Austria. Dintre acestea pot fi remarcate vagoanele platformă ce au numerele de parc 6411 si 6010, primite ca donație din partea Muzeului de tramvaie din Mariazell, precum și vagonul de transport persoane de tip L, donat de către municipalitatea vieneză.
În privinta troleibuzelor și a autobuzelor, colecția muzeului a cunoscut o dezvoltare rapida odată cu intrarea în circulație a noilor autovehicule cu podea joasă. In momentul actual, în cadrul muzeului se găsesc un număr de 10 troleibuze (de tip solo sși articulate), din care cel mai vechi exemplar este fabricat în 1960, iar cel mai nou în 1996, precum și un numar de 3 autobuze.
Muzeul a fost și gazda unor evenimente aniversare sau a unor zile speciale cum ar fi “Ziua transportatorului”, fiind des vizitat de grupuri de pasionați din țara si străinătate.
Uzina de Apă Industrială și Uzina
La Timişoara, din 2021, atunci când oraşul de pe Bega va fi Capitală Culturală Europeană, va funcţiona un Muzeu al Apei, un proiect grandios marca Aquatim, prin care societatea arată una dintre modalităţile prin care se implică în viaţa socială şi culturală a comunităţii.
“Crearea unui Muzeu al Apei, cu o locaţie la stația de la Urseni, arată interesul societăţii noastre pentru valorile trecutului, pentru conservarea şi promovarea lor. Acest muzeu, în al cărui circuit va fi introdusă locaţia uzinei vechi de apă de la Urseni, uzină care nu mai este în funcţiune, ci în conservare – clădirea în stil secession industrial, care a adăpostit grupul de foraje (cunoscută, în jargon, ca OZN-ul), clădirea în care se făcea, în trecut, tratarea apei, clădirea pompelor, cât şi construirea, la intrarea în spaţiul viitorului muzeu, a unui corp de clădire pentru primirea vizitatorilor, dar şi pentru organizarea de evenimente –, va avea ca bază muzeală exponatele deja existente la Urseni, dar şi serie de utilaje, instalații și obiecte vechi ce vor fi aduse de la celelalte uzine şi spaţii ale Aquatim şi care au tangență cu apa și exploatarea apei”, a declarat Robert Şerban, consilier Aquatim, pentru Ghidul Banatului.
Muzeul va conține și o expoziție de fotografie veche, care să ateste, vizual, istoria alimentării cu apă din Timișoara și Banat. Totodată, în muzeu vor fi expuse documente, cărți, hărți etc. Evident, atracția principală este OZN-ul, o bijuterie arhitectonică ce entuziasmează instantaneu privitorul.
De asemenea, în cadrul muzeului urmează să fie organizate diferite evenimente pentru un public dornic să afle date și lucruri fundamentale pentru istoria acestor locuri și pentru istoria alimentării cu apă și a canalizării din Timișoara și din Banat.