Gospodăria din satul Sârbova reprezentativă pentru zona de câmpie a Banatului, este dispusă de-a lungul văii râului Timiş. Datează de la începutul secolului al XIX-lea(1821), fiind reconstruită în muzeu în anul 1936. Satul este atestat documentar încă din veacul al XV-lea, iar o însemnare manuscrisă pe o carte veche folosită în biserică arată că: “la anul 1754 s-au pus satul la rând”.
Din punct de vedere economic, locuitorii au practicat îndeosebi agricultura ca ocupaţie principală asociată cu creşterea vitelor şi a oilor, dar şi viticultura. Ocupaţiile sunt reflectate în structura gospodăriei care cuprinde casa şi grajdul („stălogul”) cu şopron şi magazie, completate cu pătulul pentru porumb („cletul”), cocina şi porumbarul.
Casă cu două încăperi şi tindă
Construcţiile sunt dispuse sub formă de patrulater închis spre stradă cu un gard din zidărie, prevăzut cu porţi de scândură decorate cu motive de factură mitică (dragonul). Din punct de vedere tipologic, locuinţa se înscrie în categoria caselor cu două încăperi şi tindă mediană, având de-a lungul faţadei o prispă deschisă pe stâlpi.
Casa este ridicată pe o temelie din piatră cu peretele îngust spre stradă, fiind zidită din cărămidă, sub un acoperiş în două ape cu învelitoare de ţiglă. Specific zonei este frontonul decorat cu elemente geometrice în relief, executate din tencuială ce încadrează numele proprietarului şi anul construcţiei.
„Ponievi” şi „cilimuri” cu o cromatică vie
Atât camera curată: „soba mare”, situată spre stradă, cât şi încăperea de locuit: „soba mică”, reunesc fiecare diverse piese de mobilier (paturi, scaune, mese înalte, bănci cu spătar) cât şi o bogată gamă de ţesături din lână – „ponievi” şi „cilimuri” cu o cromatică vie, în care predomină roşul – şi din bumbac – ştergare, feţe de masă, feţe de pernă, perdele cu un bogat decor geometric dispus în suprafeţe compacte pe fond alb.
În tindă („cunie”), încăpere multifuncţională (de trecere, de preparare a hranei şi pentru desfăşurarea unor activităţi lucrative) se află un ingenios şi arhaic sistem de pregătire a hranei: vatra liberă prevăzută cu un impunător coş de evacuare a fumului şi care serveşte şi pentru alimentarea celor două sobe oarbe ce încălzesc încăperile de locuit.
