Debitele cursurilor de apă din Spațiul Hidrografic Banat au scăzut sub 30% din valorile normale ale perioadei, iar pe unele sectoare au apărut deja fenomene de băltire și secare a albiilor, arată Administrația Bazinală de Apă Banat. Lipsa precipitațiilor a diminuat și rezervele de apă din freatic, motiv pentru care pot apărea frecvent cazuri de secare a unor puțuri și fântâni.
Primele sectoare afectate de secetă au apărut în zona de câmpie, atât pe afluenți mici, cât și pe râuri cu suprafețe de recepție mai mari. La 16 stații hidrometrice este semnalat fenomenul de secare sau băltire, ceea ce reprezintă 20% din totalul stațiilor hidrometrice monitorizate de ABA Banat. Aceste stații sunt distribuite în majoritatea bazinelor de recepție: Timiș (4 secțiuni), Bega (2 sectiuni), Bega Veche (3 secțiuni), Bârzava (2 secțiuni) , Moravița (2 secțiuni) și Caraș (3 secțiuni). În acest moment, aceste fenomene nu au impact asupra prelevărilor de apă destinate potabilizării.
Administrația Bazinală de Apă Banat transmite că monitorizează permanent evoluția situației hidrologice și gestionează resursele de apă astfel încât prioritatea să rămână alimentarea cu apă a populației.
Pentru alimentarea municipiului Timișoara, prin Nodul Hidrotehnic Coștei este derivat constant un debit de 4 mc/s din râul Timiș în canalul Bega. Din acest motiv, alimentarea cu apă a municipiului Timișoara nu este afectată. Acumularea Surduc are un coeficient optim de umplere, de aproximativ 70%.
De asemenea, pentru compensarea deficitului de apă sunt suplimentate zilnic debitele râului Timiș cu minimum 5 mc/s din acumulările Poiana Mărului, Rusca și Zervești. Această măsură permite asigurarea resursei de apă pentru folosințele din localitățile Caransebeș, Lugoj și Timișoara. În colaborare cu operatorul amenajării Bârzava Superioară, ABA Banat gestionează resursa de apă astfel încât necesarul de apă pentru municipiul Reșița să fie asigurat.
În contextul temperaturilor extreme și al deficitului de precipitații, ABA Banat recomandă utilizarea responsabilă și rațională a resurselor de apă, astfel încât să fie evitate presiunile suplimentare asupra surselor disponibile.