Mă așteptam să fie vorba de crize de aclimatizare și de micile noastre snobisme de cetățeni ai unei țări mici, dar vioaie… Nici gând!
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuințat de posturi de radio și de televiziune, iar cuvinte românești cât se poate de utile sunt înlocuite prostește de persoane care stau prost și cu vocabularul limbii române, și cu gramatica ei…
Tot soiul de absolvenți și absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepți și comentatori care par să-și fi luat doctoratul la un șpriț, înainte de a lua nota de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul…
- Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunități.
- Nu mai suntem hotărâți să facem ceva, ci determinați.
- Nu mai realizăm, ci implementăm.
- Nu mai avem cazuri, ci spețe.
- Nu ne ducem într-un loc, ci într-o locație.
- Nu mai luăm în considerare, ci anvizajăm.
- Nu mai consimțim, ci aciesăm.
- Serviciul de întreținere a devenit mentenanță.
- Ceva care ți se pare obligatoriu e un must.
- Nu mai avem speranțe, deoarece am trecut la expectațiuni.
- Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
- Și nu mai așteptăm un răspuns, ci un feedback.
- Nu mai avem frizeri și croitorese, avem hair stiliști și creatoare de fashion.
Cu alte cuvinte, deținem o oportunitate pe care suntem determinați să o implementăm într-o locație pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanță care e un must și asupra căreia ne focusăm în expectațiunea unui feed-back pozitiv.
Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoș și superior ”Hai să-mi bag p…” sau cu concluzia absolut academică: ”Un căcat”…
Sursa: e-mail
